path: root/talermerchantdemos/blog/articles/ro/why-free.html

<!--#set var="ENGLISH_PAGE" value="/philosophy/why-free.en.html" -->

<!--#include virtual="/server/header.ro.html" -->
<!-- Parent-Version: 1.77 -->

<!-- This file is automatically generated by GNUnited Nations! -->
<title>De ce software-ul nu trebuie să aibă proprietari - Proiectul GNU - Fundația
pentru Software Liber</title>

<meta name="Keywords" content="GNU, Proiectul GNU, FSF, software liber, Fundația pentru Software Liber, De
ce software-ul nu trebuie să aibă proprietari" />

<!--#include virtual="/philosophy/po/why-free.translist" -->
<!--#include virtual="/server/banner.ro.html" -->
<h2>De ce software-ul nu trebuie să aibă proprietari</h2>

<p>de <a href="http://www.stallman.org/"><strong>Richard Stallman</strong></a></p>

<p>
Tehnologia informațiilor digitale aduce o contribuție lumii ușurând copierea
și modificarea informației. Calculatoarele promit să facă acest lucru mai
ușor pentru noi toți.</p>

<p>
Nu toată lumea vrea ca acest lucru să fie mai ușor. Sistemul de copyright le
dă programelor software „proprietari”, majoritatea cărora încearcă să
ascundă beneficiul potențial al software-ului de publicul larg. Ei și-ar
dori să fie singurii care să poată copia și modifica software-ul pe care îl
folosim.</p>

<p>
Sistemul de copyright a evoluat cu tiparul &mdash; o tehnologie pentru
producerea de cópii în masă. Copyrightul s-a potrivit bine cu această
tehnologie deoarece îi îngrădea numai pe producătorii de cópii în masă. El
nu le răpea libertatea cititorilor de cărți. Un cititor obișnuit, care nu
deținea un tipar, putea copia cărți numai cu penița și cerneala și puțini
cititori au fost dați în judecată pentru aceasta.</p>

<p>
Tehnologia digitală este mai flexibilă decât tiparul: când informația este
într-o formă digitală, o poți copia cu ușurință ca să o împarți cu
alții. Exact această flexibilitate creează o nepotrivire cu un sistem cum
este copyrightul. Acesta este motivul pentru măsurile din ce în ce mai
nocive și mai draconice care sunt folosite în prezent pentru a impune
copyrightul pe software. Să considerăm aceste patru metode ale Asociației
Autorilor de Software (SPA):</p>

<ul>
<li>Propagandă masivă care spune că este greșit să nu te supui proprietarilor ca
să îți ajuți prietenul.</li>

<li>Racolarea de denunțători care să dea informații asupra colegilor lor.</li>

<li>Raiduri (cu ajutorul poliției) în birouri și în școli, în care oamenilor li
se cere să demonstreze că nu sunt vinovați de copiere ilegală.</li>

<li>Persecutarea (de către guvernul SUA, la cererea SPA) unor oameni ca David
LaMacchia de la <abbr title="Massachusetts Institute of
Technology">MIT</abbr>, nu pentru a fi copiat software (nu este acuzat de
aceasta), ci pur și simplu pentru a fi lăsat nesupravegheate utilajele de
copiat și pentru a nu le fi cenzurat folosirea.<a href="#footnote1">[1]</a></li>
</ul>

<p>
Toate patru metodele amintesc de cele folosite în fosta Uniune Sovietică,
unde fiecare mașină de copiat avea un paznic pentru a preveni copierea
interzisă și unde populația trebuia să copieze informația în secret și să o
circule din mână în mână ca samizdat. Există, bineînțeles, o diferență:
motivul pentru controlul informației în Uniunea Sovietică era politic; în
SUA motivul este profitul. Dar pe noi ne afectează acțiunile, nu
motivul. Orice încercare de a opri diseminarea informației, indiferent de
ce, duce la aceleași metode și la aceeași brutalitate.</p>

<p>
Proprietarii construiesc mai multe feluri de argumente pentru a-și aroga
puterea de a controla ce facem noi cu informația:</p>


<ul>
<li id="name-calling">Calomnierea.

<p>
Proprietarii folosesc cuvinte murdare ca „piraterie” și „furt”, precum și
terminologie expertă ca „proprietate intelectuală” și „daune”, pentru a
sugera o anumită direcție de gândire publicului &mdash; o analogie simplistă
între programe și obiecte fizice.</p>

<p>
Ideile și intuiția noastră despre proprietate la nivelul obiectelor
materiale vizează dreptul de <em>a lua un obiect</em> de la altcineva. Ele
nu se aplică direct la <em>crearea unei copii</em> după ceva. Dar
proprietarii ne cer să le aplicăm oricum.</p></li>

<li id="exaggeration">Exagerarea.

<p>
Proprietarii spun că eu suferă „pagube” sau „pierderi economice” când
utilizatorii își copiază singuri programele. Dar copierea nu are niciun
efect direct asupra proprietarului și nu face rău nimănui. Proprietarul
pierde numai dacă persoana care a făcut o copie ar fi plătit altminteri
pentru o copie de la proprietar.</p>

<p>
Puțină gândire arată că majoritatea acestor oameni nu ar fi cumpărat
cópii. Totuși, proprietarii își socotesc „pierderile” ca și cum absolut
fiecare persoană ar fi cumpărat o copie. Aceasta este o exagerare &mdash; ca
să o spunem delicat.</p></li>

<li id="law">Legea.

<p>
Proprietarii descriu adesea starea curentă a legii și pedepsele dure cu care
ne pot amenința. În această abordare, ei sugerează implicit că legile de
astăzi reflectă o perspectivă inatacabilă asupra moralității &mdash; și
totuși în același timp suntem presați să privim aceste pedepse ca pe niște
realități naturale pentru care nimeni nu este de vină.</p>

<p>
Această metodă de convingere nu este concepută să reziste unei analize
critice; intenția ei este să consolideze o deprindere mintală.</p>

<p>
Este elementar că legile nu decid ce este bine și ce este rău. Orice
american ar trebui să știe că, în anii '50, era ilegal în multe state ca o
persoană neagră să stea pe locurile din față ale unui autobuz; dar numai
rasiștii ar spune că a sta acolo era greșit.</p></li>

<li id="natural-rights">Drepturi naturale.

<p>
Autorii pretind adesea o conexiune specială cu programele pe care le-au
scris și continuă prin a afirma că, prin urmare, dorințele și interesele lor
privind programul atârnă pur și simplu mai greu decât ale oricui altcuiva
&mdash; chiar și ale lumii întregi. (De obicei companiile dețin copyrightul
pe software, nu autorii, dar ni se cere să ignorăm această discrepanță)</p>

<p>
Celor care propun aceasta ca pe o axiomă etică &mdash; faptul că autorul
este mai important decât tine &mdash; nu pot să le spun decât că eu, la
rândul meu un autor notabil de software, o consider o prostie.</p>

<p>
Dar oamenii în general tind să simpatizeze cu pretențiile dreptului natural
numai din două motive.</p>

<p>
Primul motiv este o analogie cu obiectele materiale împinsă prea
departe. Când gătesc spaghete, eu obiectez dacă altcineva le mănâncă, pentru
că atunci nu mai pot eu să le mănânc. Acțiunile aceluia îmi dăunează mie
exact cu atât cu cât îi folosesc lui; numai unul dintre noi poate mânca
spaghetele, așadar întrebarea este, cine? Cea mai mică diferență între noi
este suficientă pentru a înclina balanța etică.</p>

<p>
Dar dacă tu rulezi sau schimbi un program pe care eu l-am scris, te
afectează pe tine direct și pe mine doar indirect. Dacă tu îi dai o copie
prietenului tău, vă afectează pe voi doi mult mau mult decât pe mine. Eu nu
ar trebui să am puterea să-ți spun să nu faci aceste lucruri. Nimeni nu ar
trebui să o aibă.</p>

<p>
Al doilea motiv este că oamenilor li se tot spune că drepturile naturale
pentru autori sunt o tradiție acceptată și inatacabilă a societății noastre.</p>

<p>
Prin prisma istoriei, este adevărat opusul. Ideea de drepturi naturale
pentru autori a fost propusă și respinsă categoric când Constituția SUA a
fost elaborată. De aceea, Constituția doar <em>permite</em> un sistem de
copyright și nu <em>obligă</em> la unul; de aceea spune că copyrightul
trebuie să fie temporar. Ea mai spune că scopul copyrightului este să
promoveze progresul &mdash; nu să-i recompenseze pe autori. Copyrightul îi
recompensează pe autori într-o oarecare măsură și pe editori mai mult, dar
acest fapt a fost gândit ca un mod de a le modifica comportamentul.</p>

<p>
Adevărata tradiție încetățenită a societății noastre este că copyrightul
micșorează drepturile naturale ale publicului &mdash; și acest lucru poate
fi justificat doar pentru binele publicului.</p></li>

<li id="economics">Economie.

<p>
Argumentul final invocat în favoarea proprietății de software este că ea
duce la producerea a mai mult software.</p>

<p>
Spre deosebire de celelalte, acest argument măcar abordează subiectul în mod
legitim. Se bazează pe un scop valid &mdash; satisfacerea utilizatorilor de
software. Și, empiric, este clar că oamenii vor produce mai mult din orice
dacă sunt bine plătiți ca să facă asta.</p>

<p>
Dar argumentul economic are un defect: se bazează pe ipoteza că diferența
constă numai în câți bani trebuie să plătim. Argumentul presupune că
<em>producția de software</em> este ceea ce urmărim, indiferent dacă
softwareul are autori sau nu.</p>

<p>
Oamenii acceptă bucuroși această ipoteză, pentru că ea concordă cu
experiența noastră cu obiecte materiale. Gândiți-vă la un sandviș, de
exemplu. S-ar putea să reușești să obții un sandviș comparabil fie pe
gratis, fie contra cost. Atunci, singura diferență este suma pe care o
plătești. Fie că îl cumperi sau nu, sandvișul are același gust, aceeași
valoare nutritivă și, în orice caz, îl mănânci o singură dată. Faptul că
obții sau nu sandvișul de la un proprietar nu schimbă nimic în afara sumei
de bani care îți rămâne după aceea.</p>

<p>
Aceasta este adevărat pentru orice obiect material &mdash; dacă are sau nu
un proprietar nu afectează în mod direct ceea ce <em>este</em>, sau ce poți
face cu el dacă ți-l procuri.</p>

<p>
Dar, dacă un program are un proprietar, aceasta afectează foarte mult ce
este programul și ce poți face cu o copie dacă cumperi una. Diferența nu
este doar o chestiune de bani. Sistemul proprietății de software îi
încurajează pe proprietarii de software să producă ceva &mdash; dar nu ceea
ce îi trebuie cu adevărat societății. Și acest sistem cauzează o poluare
etică intangibilă care ne afectează pe toți.</p></li>

</ul>

<p>
Ce îi trebuie societății? Îi trebuie informație care este cu adevărat
disponibila pentru cetățenii ei &mdash; de exemplu, programe pe care oamenii
să le poată citi, repara, adapta și îmbunătăți, nu doar opera. Dar ce produc
de obicei proprietarii de software este o cutie neagră pe care n-o putem
studia sau schimba.</p>

<p>
De asemenea, societății îi trebuie libertate. Când un program are un
proprietar, utilizatorii își pierd libertatea de a-și controla o parte din
propriile vieți.</p>

<p>
Și, mai ales, societatea trebuie să încurajeze la cetățenii săi spiritul
cooperării voluntare. Când proprietarii de software ne spun că a-ți ajuta
vecinul într-un mod natural este „piraterie”, ei poluează spiritul civic al
societății noastre.</p>

<p>
De aceea spunem că <a href="/philosophy/free-sw.html">software-ul liber</a>
este o chestiune de libertate, nu de preț.</p>

<p>
Argumentul economic în favoarea proprietății este eronat, dar problema
economică este reală. Unii oameni scriu software folositor din plăcerea de
a-l scrie sau pentru admirație și dragoste; dar, dacă vrem mai mult software
decât scriu acei oameni, trebuie să strângem fonduri.</p>

<p>
Din anii '80, dezvoltatorii de software liber au încercat diverse metode de
a găsi fonduri, cu un succes moderat. Nu este nevoie să îmbogățim pe nimeni;
un venit obișnuit este un stimulent suficient pentru a face multe meserii
care sunt mai puțin satisfăcătoare decât programarea.</p>

<p>
Ani de zile, până când o bursă de cercetător mi-a eliminat această nevoie,
mi-am câștigat traiul din modificări la cerere ale software-ului liber pe
care îl scrisesem. Fiecare modificare a fost adăugată la versiunea standard
și astfel, în cele din urmă, a devenit disponibilă pentru publicul
larg. Clienții m-au plătit ca să lucrez la îmbunătățirile pe care le doreau,
în loc de funcții pe care altfel le-aș fi considerat de prioritate maximă.</p>

<p>
Unii dezvoltatori de software liber câștigă bani vânzând servicii de
suport. În 1994, Cygnus Support, cu aproximativ 50 de angajați, a estimat că
circa 15% din activitatea personalului său era dezvoltarea de software liber
&mdash; un procentaj respectabil pentru o companie de software.</p>

<p>
La începutul anilor '90, companii ca Intel, Motorola, Texas Instruments și
Analog Devices s-au unit ca să finanțeze continuarea dezvoltării
compilatorului de C GNU. Mare parte din dezvoltarea GCC este încă făcută de
dezvoltatori plătiți. Compilatorul GNU pentru limbajul Ada a fost finanțat
în anii '90 de Forțele Aeriene ale SUA și a fost continuat de atunci de o
companie formată special pentru acest scop.</p>

<p>
Mișcarea pentru software liber este încă mică, dar exemplul posturilor de
radio susținute de ascultători în SUA arată că este posibil să susții o
activitate amplă fără să forțezi fiecare utilizator să plătească.</p>

<p>
Folosind un calculator în ziua de azi, vă puteți surprinde folosind un
program <a
href="/philosophy/categories.html#ProprietarySoftware">privat</a>. Dacă un
prieten îți cere o copie, ar fi greșit să-l refuzi. Cooperarea este mai
importantă decât copyrightul. Dar cooperarea clandestină, pe furiș, nu duce
la o societate bună. O persoană trebuie să aspire să ducă o viață verticală
deschisă, cu mândrie, și asta presupune să spui nu software-ului privat.</p>

<p>
Meritați să puteți să cooperați deschis și liber cu alți oameni care
folosesc software. Meritați să puteți învăța cum funcționează software-ul și
să vă educați studenții cu el. Meritați să vă puteți angaja programatorul
favorit să vi-l repare când se strică.</p>

<p>
Meritați software liber.</p>

<h3>Note de subsol</h3>
<ol>
<li id="footnote1">Acuzațiile au fost respinse ulterior.</li>
</ol>

<hr />
<blockquote id="fsfs"><p class="big">Acest eseu a fost publicat în <a
href="http://shop.fsf.org/product/free-software-free-society/"><cite>Free
Software, Free Society: The Selected Essays of Richard
M. Stallman</cite></a>.</p></blockquote>

<div class="translators-notes">

<!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't have notes.-->
 </div>
</div>

<!-- for id="content", starts in the include above -->
<!--#include virtual="/server/footer.ro.html" -->
<div id="footer">
<div class="unprintable">

<p>Pentru întrebări generale legate de FSF și GNU, vă rugăm să scrieți la <a
href="mailto:gnu@gnu.org">&lt;gnu@gnu.org&gt;</a>.  Există și <a
href="/contact/">alte moduri de a contacta</a> FSF. Legăturile stricate și
alte corecturi sau sugestii pot fi trimise la <a
href="mailto:webmasters@gnu.org">&lt;webmasters@gnu.org&gt;</a>.</p>

<p>
<!-- TRANSLATORS: Ignore the original text in this paragraph,
        replace it with the translation of these two:

        We work hard and do our best to provide accurate, good quality
        translations.  However, we are not exempt from imperfection.
        Please send your comments and general suggestions in this regard
        to <a href="mailto:web-translators@gnu.org">

        &lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>

        <p>For information on coordinating and submitting translations of
        our web pages, see <a
        href="/server/standards/README.translations.html">Translations
        README</a>. -->
Muncim din greu și facem tot ceea ce ne stă în putință să punem la
dispoziție traduceri exacte, de o calitate bună.  Cu toate acestea, nu
suntem perfecți. Vă rugăm să ne trimiteți comentariile și sugestiile
dvs. generale în această privință la <a
href="mailto:web-translators@gnu.org">&lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>
<p>Pentru informații despre coordonarea și trimiterea de traduceri pentru
paginile noastre, consultați <a
href="/server/standards/README.translations.html">ghidul de traduceri</a>.</p>
</div>

<!-- Regarding copyright, in general, standalone pages (as opposed to
     files generated as part of manuals) on the GNU web server should
     be under CC BY-ND 4.0.  Please do NOT change or remove this
     without talking with the webmasters or licensing team first.
     Please make sure the copyright date is consistent with the
     document.  For web pages, it is ok to list just the latest year the
     document was modified, or published.
     
     If you wish to list earlier years, that is ok too.
     Either "2001, 2002, 2003" or "2001-2003" are ok for specifying
     years, as long as each year in the range is in fact a copyrightable
     year, i.e., a year in which the document was published (including
     being publicly visible on the web or in a revision control system).
     
     There is more detail about copyright years in the GNU Maintainers
     Information document, www.gnu.org/prep/maintain. -->
<p>Copyright &copy; 1994, 2009, 2020 Richard Stallman</p>

<p>Această pagină este licențiată sub licența <a rel="license"
href="http://creativecommons.org/licenses/by-nd/4.0/deed.ro">Creative
Commons Atribuire - Fără modificări 4.0 Internațional </a>.</p>

<!--#include virtual="/server/bottom-notes.ro.html" -->
<div class="translators-credits">

<!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't want credits.-->
 </div>

<p class="unprintable"><!-- timestamp start -->
Actualizat la:

$Date: 2020/07/05 14:01:37 $

<!-- timestamp end -->
</p>
</div>
</div>
</body>
</html>