path: root/talermerchantdemos/blog/articles/ro/manifesto.html

<!--#set var="ENGLISH_PAGE" value="/gnu/manifesto.en.html" -->

<!--#include virtual="/server/header.ro.html" -->
<!-- Parent-Version: 1.77 -->

<!-- This file is automatically generated by GNUnited Nations! -->
<title>Manifestul GNU - Proiectul GNU - Free Software Foundation</title>

<!--#include virtual="/gnu/po/manifesto.translist" -->
<!--#include virtual="/server/banner.ro.html" -->
<h2>Manifestul GNU</h2>

<p> Manifestul GNU (prezentat în cele ce urmează) a fost scris de <a
href="http://www.stallman.org/">Richard Stallman</a> în 1985 pentru a cere
ajutor la dezvoltarea sistemului de operare GNU. O parte a textului a fost
reprodusă după anunțul original, publicat în 1983. În cursul anului 1987,
documentul a suferit actualizări minore, pentru a fi reflectate noutățile
apărute între timp; după acel moment, a-l lăsa neschimbat pare să fie cea
mai bună soluție.</p>

<p>De atunci, am devenit conștienți de unele neînțelegeri frecvente, pe care
folosirea unei anume terminologii le poate evita. Notele de subsol, adăugate
manifestului începând cu anul 1993, ajută la clarificarea acestor aspecte.</p>

<p>Dacă doriți să instalați sistemul GNU/Linux, vă recomandăm să folosiți una
dintre <a href="/distros/distros.html">distribuțiile GNU/Linux bazate 100%
pe programe libere</a>. Despre cum puteți contribui, vedeți la <a
href="/help/help.html">http://www.gnu.org/help</a>.</p>

<p>Proiectul GNU este parte a Mișcării pentru Programe Libere (engl. <em>Free
Software Movement</em> – n.t.), o campanie pentru <a
href="/philosophy/free-sw.html">libertatea utilizatorilor de
programe</a>. Constituie o greșeală să asociați GNU cu termenul
<em>„open-source”</em> - acest termen a fost inventat în 1998 de către
oameni care sunt în dezacord cu valorile etice ale Mișcării. Ei îl folosesc
pentru a promova o <a
href="/philosophy/open-source-misses-the-point.html">viziune amorală</a>
asupra aceluiași domeniu.</p>

<h3 id="whats-gnu">Ce este GNU? Gnu nu este Unix!</h3>

<p>
   GNU, care înseamnă „Gnu nu este Unix”, este numele unui sistem de programe
complet compatibil cu Unix, pe care îl scriu ca să îl ofer liber&nbsp;<a
href="#f1">(1)</a> oricui are nevoie să-l folosească (cuvântul englezesc
utilizat de autor este <em>„free”</em>, care are semnificație ambiguă,
fiindcă poate însemna atât <em>„liber”</em>, cât și <em>„gratis”</em> -
n.t.). Mă ajută alți câțiva voluntari. Contribuții constând în timp, bani,
programe și echipamente ne sunt foarte necesare.</p>

<p>
   Până acum avem editorul Emacs, care oferă limbajul Lisp pentru introducerea
comenzilor sale, un corector de cod-sursă (<em>„debugger”</em>), un
generator de analizoare compatibile cu yacc, un editor de legături și
aproximativ 35 de programe utilitare. Un <em>shell</em> (interpretor de
comenzi) este aproape gata. Un compilator C nou, portabil și capabil de
optimizări, s-a compilat singur și ar putea fi lansat anul acesta. Există un
nucleu (<em>„kernel”</em>) de bază, dar sunt necesare mai multe funcții
pentru a putea simula funcționarea Unix-ului. Când nucleul și compilatorul
vor fi gata, va deveni posibil să se distribuie celor interesați un sistem
GNU potrivit pentru dezvoltarea de programe. Vom folosi <em>TeX</em> ca
instrument pentru prelucrarea de text, dar se lucrează și la o variantă de
<em>nroff</em>. De asemenea, vom folosi sistemul <em>X Window</em>, care
este liber și portabil. După aceea, vom adăuga un <em>Common Lisp</em>
portabil, un joc <em>Empire</em>, un editor de tabele de calcul și sute de
alte lucruri, plus documentație în format electronic
(engl. <em>„online”</em> - în momentul publicării acestui text,
„documentație online” nu putea însemna documentație disponibilă pe World
Wide Web, fiindcă acesta nu luase naștere încă, ci documentație în format
electronic, disponibilă pentru a putea fi citită pe calculatorul local sau
pentru a putea fi copiată prin rețea - n.t.). Sperăm să putem oferi, în cele
din urmă, orice componentă utilă care, în mod normal, este livrată împreună
cu Unix - și chiar mai mult decât atât.</p>

<p>
   GNU va fi capabil să ruleze programe Unix, dar nu va fi identic cu Unix. Vom
face toate îmbunătățirile pe care le considerăm convenabile, pe baza
experienței noastre cu alte sisteme de operare. În particular, plănuim să
avem nume mai lungi de fișiere, cu număr de versiune, un sistem de fișiere
garantat împotriva distrugerii accidentale, probabil o funcție de completare
a numelor de fișier, lucru cu ecrane independente de tipul terminalului și,
la urmă, poate și un sistem de ferestre bazat pe Lisp, în care mai multe
programe Lisp și Unix să poată împărți ecranul. Atât C, cât și Lisp vor fi
disponibile ca limbaje pentru programarea sistemului. Vom încerca să oferim
UUCP, sistemul Chaosnet de la MIT și Internet, ca protocoale pentru
comunicații.</p>

<p>
   La început, GNU este destinat să ruleze pe mașini de calcul din clasa
68000/16000 cu memorie virtuală, ele fiind cele pe care obiectivul e cel mai
simplu de atins. Efortul suplimentar pentru a-l face să funcționeze pe
mașini mai puțin puternice va fi lăsat în seama celor care vor dori să-l
folosească pe astfel de calculatoare.</p>

<p>
   Pentru a evita o încurcătură de nedescris, vă rugăm să pronunțați
<em>g</em>-ul din numele „GNU” când vine vorba de numele proiectului.</p>

<h3 id="why-write">De ce trebuie să scriu GNU</h3>

<p>
   Consider că regula de aur este următoarea: dacă un program îmi place, am
obligația să îl împart și cu alții cărora le place. Furnizorii de programe
vor să dezbine utilizatorii și să-i cucerească, făcându-i să accepte că nu
trebuie să împartă nimic cu alții. Eu refuz să încalc astfel solidaritatea
cu ceilalți utilizatori. Nu pot semna, cu bună credință, un acord de
confidențialitate sau unul pentru licențierea programului. Ani întregi am
militat, în interiorul Laboratorului de Inteligență Artificială, ca să nu se
dea curs acestor tendințe și altor lucruri neplăcute, dar până la urmă s-a
depășit măsura: nu pot rămâne într-o instituție unde astfel de treburi se
fac în numele meu, dar împotriva voinței mele.</p>

<p>
   Așa că, pentru a putea continua să utilizez calculatoarele fără să-mi pătez
obrazul, am hotărât să acumulez o cantitate suficientă de programe libere,
astfel încât să pot supraviețui fără nici un program ne-liber. Am demisionat
din Laboratorul de Inteligență Artificială ca să privez MIT de orice
argument juridic cu care să mă împiedice să dăruiesc oricui sistemul
GNU.&nbsp;<a href="#f2a">(2)</a></p>

<h3 id="compatible">De ce GNU va fi compatibil cu Unix</h3>

<p>
   Pentru mine, Unix nu reprezintă sistemul ideal, dar nu e de
aruncat. Trăsăturile generale ale Unix-ului par să fie bune și cred că pot
completa ce îi lipsește fără să le afectez. Iar pentru adoptare,
compatibilitatea cu Unix ar fi un avantaj pentru mulți.</p>

<h3 id="available">Cum va fi disponibil GNU</h3>

<p>
   GNU nu se află în domeniul public. Oricine va avea permisiunea să modifice
și să redistribuie GNU, dar nici un distribuitor nu va putea să
restricționeze răspândirea lui ulterioară. Altfel spus, modificările <a
href="/philosophy/categories.html#ProprietarySoftware">proprietare</a> nu
vor fi admise. Vreau să mă asigur că toate versiunile de GNU vor rămâne
libere.</p>

<h3 id="why-help">De ce mulți alți programatori vor să ne ajute</h3>

<p>
   Am găsit mulți programatori care sunt încântați de GNU și vor să dea o mână
de ajutor.</p>

<p>
   Multor programatori le displace comercializarea programelor de sistem. Poate
că asta îi ajută să câștige mai mulți bani, dar, în general, le impune să
fie în conflict cu alți programatori, în loc să se simtă camarazi. Gestul
fundamental de prietenie între programatori este împărțirea programelor; în
esență, mecanismele comerciale utilizate acum îi împiedică pe aceștia să-i
trateze pe ceilalți ca pe prieteni. Cumpărătorul de programe are de ales
între prietenie și a respecta legea. Natural, mulți hotărăsc că prietenia
este mai importantă. Dar cei care pun legea pe primul loc nu se simt
confortabil în nici una dintre ipostaze. Ei devin cinici și se gândesc că
programarea reprezintă doar un mod de a face bani.</p>

<p>
   Dezvoltând și utilizând GNU în loc de programe proprietare, putem fi
prietenoși cu toată lumea fără a încălca legea. În plus, GNU servește ca un
exemplu care să-i inspire pe alții și ca drapel în jurul căruia să se adune
cei care vor să împartă lucruri, alături de noi. Asta ne poate da un
sentiment de armonie imposibil de atins dacă am utiliza programe
ne-libere. Pentru circa jumătate dintre programatorii cu care țin legătura,
e o bucurie importantă, pe care banii n-o pot înlocui.</p>

<h3 id="contribute">Cum puteți contribui</h3>

<blockquote>
<p>
(În zilele noastre, pentru a găsi teme de programare la care să lucrați,
vedeți în <a href="http://fsf.org/campaigns/priority-projects">lista de
proiecte de mare prioritate</a> și în cea de <a
href="http://savannah.gnu.org/people/?type_id=1">proiecte pentru care GNU
are nevoie de ajutor</a>, lista generală a pachetelor de programe
GNU. Pentru a afla alte moduri în care puteți ajuta, citiți <a
href="/help/help.html">ghidul pentru cei care vor să ofere ajutor sistemului
de operare GNU</a>.)
</p>
</blockquote>

<p>
   Solicit fabricanților de calculatoare donații constând în mașini de calcul
și bani. Solicit persoanelor fizice donații în programe și muncă.</p>

<p>
   O consecință la care vă puteți aștepta dacă donați calculatoare este aceea
că sistemul GNU va rula pe ele mai curând. Sistemele de calcul trebuie să
fie complete, gata de utilizare, agrementate pentru folosirea într-o zonă
rezidențială; nu trebuie să necesite metode sofisticate de răcire sau de
alimentare electrică.</p>

<p>
   Am cunoscut foarte mulți programatori dispuși să contribuie cu muncă
ocazională la GNU. Pentru cele mai multe proiecte, o asemenea muncă
distribuită ar fi foarte greu de coordonat, iar părțile de program scrise
independent nu ar funcționa împreună. Dar, pentru înlocuirea Unix, ca
sarcină anume, problema nu există. Un sistem Unix complet conține sute de
programe utilitare, fiecare având documentație separată. Majoritatea
specificațiilor interfețelor sunt impuse de necesitatea compatibilității cu
Unix. Dacă fiecare persoană contribuitoare poate scrie câte un program
compatibil, care să înlocuiască un utilitar Unix, atunci programele vor
funcționa corespunzător când sunt puse împreună. Chiar dacă admitem că
Murphy o să dea naștere câtorva probleme neașteptate, asamblarea
componentelor va constitui o sarcină rezolvabilă. (Nucleul necesită o
comunicare mai strânsă și va fi scris de un grup mai mic de persoane, bine
integrat.)</p>

<p>
   Dacă voi obține donații în bani, poate voi putea angaja câțiva oameni care
să lucreze cu program normal sau redus. Salariile nu vor fi mari, după
standardele programatorilor, dar caut persoane pentru care spiritul de
construire a unei comunități să fie la fel de important ca și dorința de a
produce bani. Privesc asta ca pe o cale de a permite unor oameni dedicați
să-și consacre întreaga energie lucrului la GNU, scutindu-i de necesitatea
de a-și câștiga traiul în alte moduri.</p>

<h3 id="benefit">De ce vor avea de câștigat toți utilizatorii de calculatoare</h3>

<p>
   Odată ce GNU este scris, va deveni posibil pentru oricine să obțină liber
programe de sistem de bună calitate, exact ca pe aer.&nbsp;<a
href="#f2">(3)</a></p>

<p>
   Asta înseamnă mult mai mult decât a scuti fiecare utilizator de plata unei
licențe Unix. Înseamnă că cea mai mare parte a efortului de programare ce se
risipește pentru scrierea programelor de sistem duplicate poate fi
evitat. În schimb, efortul poate fi îndreptat către producerea de programe
de vârf.</p>

<p>
   Codul-sursă complet al sistemului va fi disponibil oricui. În consecință, un
utilizator care va avea nevoie să îi aducă o modificare va putea s-o opereze
el însuși sau să angajeze un programator sau o firmă să o facă. Utilizatorii
nu vor mai fi la mila unei companii care, deținând monopolul surselor, este
și singura care le poate modifica.</p>

<p>
   Școlile vor putea oferi un mediu mult mai educativ, încurajându-și elevii să
studieze și să îmbunătățească programul-sursă al sistemului. Laboratorul de
calculatoare de la Harvard obișnuia să impună o regulă conform căreia nici
un program nu putea fi instalat acolo dacă sursele sale nu erau disponibile
publicului; ei au respectat într-adevăr această politică, refuzând să
instaleze unele programe. Personal, m-am simțit foarte inspirat de lucrul
ăsta.</p>

<p>
   În fine, va fi eliminată bătaia de cap necesară pentru a vă lămuri cine
anume deține programele de sistem și ce vă este sau nu vă este îngăduit să
faceți cu ele.</p>

<p>
   Mecanismele necesare pentru a-i determina pe oameni să plătească pentru
folosirea unui anumit program, inclusiv cel de licențiere a copiilor, induc
întotdeauna un cost social uriaș, din cauza greutății de a determina cât
(adică, pentru care programe anume) trebuie să plătească fiecare. Numai un
stat polițienesc poate obliga pe toată lumea să utilizeze mecanismele
amintite. Imaginați-vă o stație spațială la bordul căreia aerul ar trebui
fabricat cu costuri importante: a factura un anumit număr de litri de aer
fiecărei persoane care respiră poate fi o metodă onestă, dar purtarea unei
măști de gaze cu contor, zi și noapte, devine intolerabilă chiar și pentru
unul care și-ar permite să plătească factura. Iar amplasarea de camere TV
peste tot, pentru a detecta dacă cineva își scoate masca, ar fi
scandaloasă. E mai bine să finanțăm instalația de producere a aerului
dintr-o taxă fixă pe cap de locuitor și să renunțăm la măști.</p>

<p>
   Pentru un programator, a copia toate elementele unui program este la fel de
natural ca și a respira - și la fel de productiv. De aceea, trebuie să fie
și la fel de liber.</p>

<h3 id="rebutted-objections">Câteva critici ușor de demontat la adresa obiectivelor GNU</h3>

<p id="support">
<strong>„Nimeni n-o să-l utilizeze dacă e pe gratis, pentru că asta înseamnă
că nu se poate conta pe ajutorul furnizorului.”</strong></p>

<p>
<strong>„Ești obligat să ceri bani pentru program, ca plată pentru asistența
pe care o acorzi.”</strong></p>

<p>
   Dacă publicul preferă să plătească pentru GNU plus acordarea de servicii
adăugate în loc să obțină GNU gratis fără aceste servicii, atunci o companie
care va furniza serviciile celor care au obținut GNU „la liber” trebuie să
fie profitabilă.&nbsp;<a href="#f3">(4)</a></p>

<p>
   E necesar să facem distincția între ajutor materializat ca muncă
propriu-zisă de programare și simpla îndrumare. Pe primul nu se poate conta,
din partea unui vânzător de programe. Dacă o problemă tehnică de care vă
izbiți nu este întâlnită de suficienți alți oameni, furnizorul o să vă
trimită la plimbare.</p>

<p>
   Dacă afacerea Dvs. are nevoie să poată conta permanent pe asistență, singura
soluție este să dețineți toate programele-sursă și uneltele necesare. În
cazul ăsta, puteți angaja orice persoană disponibilă care să intervină în
caz că apar probleme; nu sunteți la mila nimănui. În ce privește Unix,
prețul programelor-sursă face ca o asemenea opțiune să iasă din calcul,
pentru majoritatea firmelor. În cazul GNU, lucrurile vor fi simple. Este
posibil să nu aveți la îndemână persoana competentă, dar această problemă nu
poate fi imputată modelului de distribuire. GNU nu înlătură toate problemele
lumii, ci numai unele dintre ele.</p>

<p>
   Pe de altă parte, utilizatorii care nu știu nimic despre calculatoare au
nevoie de ajutor: trebuie făcute, în locul lor, lucruri pe care le-ar putea
face ușor și singuri, dar nu știu cum.</p>

<p>
   Astfel de servicii pot fi oferite numai de firmele de asistență și
reparații. Dacă este adevărat că utilizatorii ar prefera să cheltuiască bani
pe un produs însoțit de un serviciu de asistență, atunci ei vor fi dispuși,
de asemenea, să cumpere asistența atunci când au primit produsul
gratis. Firmele de servicii vor concura în ceea ce privește calitatea și
prețul: utilizatorii nu vor fi ținuți captivi de niciuna dintre ele. Pe de
altă parte, aceia dintre noi care nu avem nevoie de asistență vom putea
utiliza produsul fără s-o plătim.</p>

<p id="advertising">
<strong>„Nu vă puteți adresa prea multor clienți fără a avea publicitate și
va trebui să cereți bani pentru program ca s-o suportați.”</strong></p>

<p>
<strong>„Nu are rost să faci publicitate unui program pe care lumea îl poate
obține gratis.”</strong></p>

<p>
   Există forme de publicitate gratuită sau foarte ieftină care pot fi folosite
pentru a face destui utilizatori de calculatoare să afle despre un lucru cum
e GNU. Dar poate fi adevărat că putem ajunge la mai mulți utilizatori de
microcalculatoare prin intermediul publicității. Dacă lucrurile stau
într-adevăr așa, o firmă care s-ar ocupa cu vânzarea prin poștă a copiilor
sistemului GNU ar trebui să aibă suficient succes comercial ca să poată
plăti pentru a-i face reclamă - și nu numai atât. În felul ăsta, numai
utilizatorii care beneficiază de publicitate vor plăti pentru ea.</p>

<p>
   În celălalt caz, dacă mulți vor obține GNU de la prieteni și companiile de
acest fel nu vor avea succes comercial, va însemna că publicitatea nu era
într-adevăr necesară pentru a răspândi sistemul GNU. De ce s-ar împotrivi
cei care propovăduiesc piața liberă ca ea să decidă toate aceste
aspecte?&nbsp;<a href="#f4">(4)</a></p>

<p id="competitive">
<strong>„Compania mea are nevoie de un sistem de operare proprietar ca să
obțină un avantaj în competiția de piață.”</strong></p>

<p>
   Apariția GNU va scoate sistemele de operare din domeniul competiției
comerciale. Nu veți putea obține un avantaj competițional în zona asta, dar
nici concurenții Dvs. nu vor putea obține unul asupra Dvs. Veți concura în
alte domenii, iar în ăsta vă veți bucura de avantaje reciproce. Dacă firma
Dvs. vinde sisteme de operare, n-o să vă placă GNU, însă greutățile vă
privesc. Dacă firma se ocupă cu altceva, GNU vă poate scuti de constrângerea
de a intra în afacerea costisitoare a vânzării de sisteme de operare.</p>

<p>
   Aș vrea să văd că dezvoltarea GNU este ajutată prin donații de la mulți
producători și utilizatori, micșorând astfel costurile pentru toți cei
implicați.&nbsp;<a href="#f5">(6)</a></p>

<p id="deserve">
<strong>„Programatorii nu merită o recompensă pentru creativitatea
lor?”</strong></p>

<p>
   Dacă există ceva care merită recompensat, acest lucru este contribuția
socială. Creativitatea poate reprezenta o contribuție socială, dar numai
dacă societății i se permite să-i folosească liber rezultatele. Dacă
programatorii merită să fie recompensați pentru că scriu programe
inovatoare, în aceeași măsură ei merită să fie pedepsiți când le
restricționează utilizarea.</p>

<p id="reward">
<strong>„Nu ar trebui să poată programatorul să ceară o recompensă pentru
creația lui?”</strong></p>

<p>
   Nu este nimic greșit în a vrea să fii plătit pentru munca ta sau în a căuta
să-ți maximizezi veniturile, atâta timp cât nu utilizezi mijloace
distructive pentru asta. Dar mijloacele uzual folosite azi în domeniul
programării se bazează pe distrugere.</p>

<p>
   A stoarce bani de la utilizatorii unui program, prin restricționarea
utilizării lui, înseamnă distrugere pentru că restricțiile reduc, cantitativ
și calitativ, felul în care programul poate fi folosit. Un astfel de lucru
micșorează beneficiul pe care omenirea îl poate obține de pe urma
programului. Acolo unde se face o alegere intenționată de a restricționa,
consecințele negative apărute reprezintă distrugere deliberată.</p>

<p>
   Motivul pentru care un bun cetățean nu trebuie să utilizeze astfel de
mijloace distructive pentru a deveni mai bogat este acela că, dacă toți am
proceda așa, am deveni toți mai săraci, prin distrugeri reciproce. Asta
înseamnă etică kantiană; altfel spus, regula de aur. Nu-mi plac consecințele
care apar dacă toată lumea dosește informație, așa că am să consider că e
rău dacă cineva o face. În particular, dorința cuiva de a fi recompensat
pentru creativitate nu scuză faptul de a priva omenirea, în sens larg, de
obiectul creat, în tot sau în parte.</p>

<p id="starve">
<strong>„Nu vor muri programatorii de foame?”</strong></p>

<p>
   Aș putea răspunde că nimeni nu este obligat să devină programator. Cei mai
mulți dintre noi nu putem câștiga bani stând pe stradă și cerșind. Dar nu
suntem condamnați să stăm pe stradă și să cerșim, ajungând muritori de
foame. Pur și simplu ne ocupăm cu altceva.</p>

<p>
   Însă un asemenea răspuns ar fi greșit, fiindcă acceptă premisa tacită a
interlocutorului: aceea că fără proprietatea asupra programelor,
programatorii n-ar putea să câștige nici măcar un cent. Se acreditează ideea
că e totul sau nimic.</p>

<p>
   Adevăratul motiv pentru care programatorii nu vor muri de foame este că vor
putea în continuare să fie plătiți pentru munca lor: doar că nu vor mai fi
plătiți atât de mult ca acum.</p>

<p>
   Restricționarea copierii nu reprezintă singurul mod de a face afaceri cu
programe. Este cea mai întâlnită metodă&nbsp;<a href="#f8">(7)</a> pentru că
aduce cei mai mulți bani. Dacă ea ar fi interzisă, sau dacă nu ar fi agreată
de către client, afacerile cu programe ar trece la alte moduri de
organizare, care acum sunt folosite mai rar. Există întotdeauna multe feluri
în care poți organiza orice tip de afacere.</p>

<p>
   Probabil că, pe noile baze, programarea nu ar mai fi atât de lucrativă ca
acum. Dar asta nu reprezintă un argument împotriva schimbării. Nu e
considerat o nedreptate faptul că vânzătorii dintr-un magazin au salariile
pe care le au în prezent. Dacă și cu programatorii s-ar întâmpla la fel,
nici atunci n-ar fi o nedreptate. (În practică, ei ar câștiga considerabil
mai mult decât vânzătorii.)</p>

<p id="right-to-control">
<strong>„Oamenii nu au dreptul să controleze felul cum este folosită creația
lor?”</strong></p>

<p>
„Controlul asupra utilizării ideilor cuiva” înseamnă, de fapt, control
asupra vieților altor oameni; de obicei, el este folosit ca să le facă
acelora viețile mai dificile.</p>

<p>
   Cei care au studiat atent problema drepturilor de proprietate
intelectuală&nbsp;<a href="#f6">(8)</a> (cum ar fi avocații) spun că nu
există un drept intrinsec la așa ceva. Tipurile de pretinse drepturi de
proprietate intelectuală pe care le recunosc autoritățile au fost create de
legi anumite, cu scopuri anume.</p>

<p>
   De exemplu, sistemul de brevete de invenție (sau „sistemul de patente”;
cuvântul englezesc este <em>„patents”</em> - n.t.) a fost creat pentru a-i
încuraja pe inventatori să facă publice detaliile invențiilor lor. Scopul
lui era mai mult să ajute societatea decât să îi ajute pe autori. La
momentul acela, durata de 17 ani a unui brevet de invenție era scurtă în
comparație cu ritmul în care avansau lucrurile. Brevetele reprezintă un
subiect de discuție doar între fabricanți, pentru care costul și efortul
obținerii unei licențe înseamnă puțin în comparație cu cele pentru
organizarea producției; de aceea, de cele mai multe ori, brevetele nu făceau
rău. Ele nu reprezentau o piedică pentru majoritatea persoanelor care
utilizează produse patentate.</p>

<p>
   Ideea de drepturi de autor (engl. <em>„copyright”</em> - n.t.) nu exista în
vechime, când autorii copiau frecvent unul de la altul pasaje întregi din
lucrările de non-ficțiune. Acest obicei era util și reprezintă singura cale
pe care au ajuns până la noi lucrările multora, fie și în parte. Sistemul de
drepturi de autor a fost creat cu scopul expres de a încuraja asumarea
paternității lucrărilor. În domeniul pentru care el a fost inventat -
cărțile, care puteau fi multiplicate ieftin numai folosind o tiparniță - nu
a făcut mult rău și nu i-a obstrucționat pe cei care citeau aceste cărți.</p>

<p>
   Drepturile de proprietate intelectuală reprezintă, de fapt, licențe acordate
de societate, pentru că s-a considerat, în mod corect sau incorect, că
societatea în ansamblu va beneficia de acordarea lor. Dar, în fiecare caz
particular, trebuie să ne întrebăm: avem vreun avantaj din acordarea unei
astfel de licențe? Pentru ce fel de acțiune împuternicim o persoană?</p>

<p>
   Cazul programelor de azi este foarte diferit de cel al cărților de acum o
sută de ani. Faptul că cea mai simplă cale de a copia un program este între
vecini, faptul că programul conține, distinct, atât cod-sursă, cât și
cod-obiect și faptul că este rulat, în loc de a fi citit de plăcere - toate
acestea,combinate, dau naștere unei situații în care o persoană ce impune
drepturile sale de autor face rău societății în ansamblu, pe plan material
și spiritual; o situație în care nimeni n-ar trebui să se pună, chiar dacă
legea îi dă voie s-o facă.</p>

<p id="competition">
<strong>„Concurența înseamnă că lucrurile sunt făcute mai bine.”</strong></p>

<p>
   Paradigma concurenței este întrecerea de viteză: recompensând câștigătorul,
îi stimulăm pe toți să alerge mai repede. Când capitalismul funcționează
așa, face treabă bună; dar apărătorii lui se înșală crezând că el chiar
funcționează astfel. Dacă alergătorii pierd din vedere pentru ce este
oferită recompensa și devin obsedați să câștige prin orice mijloc, ei ar
putea să folosească alte strategii - cum ar fi aceea de a ataca alți
alergători. Și când concurenții se angajează într-o încăierare, vor întârzia
toți la linia de sosire.</p>

<p>
   Programele proprietare și secrete sunt echivalentul moral al luptei corp la
corp între alergători. Din păcate, singurul arbitru pe care-l avem (adică
Statul – n.t.) nu pare să se opună bătăilor; el doar le reglementează
(„Pentru fiecare zece iarzi alergați, puteți trage un foc”). El ar trebui
să-i despartă pe concurenți și să-i penalizeze fie și doar pentru tentativa
de a se încăiera.</p>

<p id="stop-programming">
<strong>„Nu vor înceta toți să scrie programe dacă nu există un stimulent
material?”</strong></p>

<p>
   De fapt, multă lume va scrie programe fără absolut nici un avantaj
pecuniar. Programarea îi fascinează pe unii, de obicei pe cei care sunt cei
mai buni în domeniu. Nu ducem lipsă de muzicieni profesioniști care nu
renunță de muzică, chiar dacă n-au nici o speranță să poată trăi din asta.</p>

<p>
   În realitate, întrebarea asta, deși pusă frecvent, nu e potrivită pentru
situația dată. Plata pentru programatori nu va dispărea, doar va deveni mai
puțină. Așa că adevărata întrebare este: va mai programa cineva pentru mai
puțini bani? Experiența mea îmi arată că da.</p>

<p>
   Mai mult de zece ani, mulți dintre cei mai buni programatori ai lumii au
lucrat în Laboratorul de Inteligență Artificială pentru mult mai puțini bani
decât oriunde în altă parte. Ei au obținut multe recompense ne-materiale: de
exemplu, faimă și apreciere. În plus, a crea este amuzant: e o recompensă în
sine.</p>

<p>
   Apoi, cei mai mulți dintre ei au plecat când li s-a oferit șansa să facă
aceeași muncă interesantă contra unei grămezi de bani.</p>

<p>
   Ce ne arată faptele este că oamenii vor scrie programe pentru alte motive
decât bogăția; însă dându-li-se o șansă să producă, pe lângă asta, și mulți
bani, vor începe să îi aștepte și să îi pretindă. Organizațiile care oferă
salarii mici o duc prost în comparație cu cele care oferă salarii mari, dar
nu e obligatoriu s-o ducă prost dacă cele cu salarii mari vor fi interzise.</p>

<p id="desperate">
<strong>„Avem nevoie disperată de programatori. Dacă ei ne cer să încetăm a
ne mai ajuta vecinii, trebuie să ne supunem.”</strong></p>

<p>
   Nu sunteți niciodată atât de disperați încât să trebuiască să vă supuneți
acestui gen de cereri. Țineți minte: dăm milioane pentru apărare, dar nici
un cent ca tribut!</p>

<p id="living">
<strong>„Programatorii trebuie să trăiască din ceva.”</strong></p>

<p>
   Pe termen scurt, e adevărat. Totuși, există o mulțime de căi prin care ei
își pot câștiga existența fără a vinde dreptul de a utiliza un
program. Calea asta e cea uzitată acum fiindcă aduce programatorilor și
oamenilor de afaceri cei mai mulți bani, nu pentru că ar fi singurul mod
prin care ți-ai putea câștiga existența. Este ușor să găsești alte metode,
dacă vrei s-o faci. Iată câteva exemple.</p>

<p>
   Un producător care lansează un nou model de calculator va plăti pentru
portarea sistemului de operare pe noua mașină de calcul.</p>

<p>
   Vânzarea de cursuri, asistență și servicii de întreținere ar putea și ea să
implice programatori.</p>

<p>
   Oamenii care dezvoltă idei inovatoare ar putea distribui programele ca
„freeware”&nbsp;<a href="#f7">(9)</a> , solicitând donații de la
utilizatorii mulțumiți sau vânzând servicii de asistență. Am întâlnit
persoane care deja lucrează în felul ăsta, cu succes.</p>

<p>
   Utilizatorii cu nevoi asemănătoare pot forma grupuri și pot plăti
cotizații. Un grup va semna contracte cu firme de programare, pentru ca ele
să scrie anume programe pe care membrii grupului doresc să le utilizeze.</p>

<p>
   Toate felurile de dezvoltare pot fi finanțate printr-un impozit pe programe:</p>

<p>
     Să presupunem că oricine cumpără un calculator trebuie să plătească un
<em>x</em> procent din preț ca impozit pe programe. Guvernul dă acești bani
unei autorități, cum ar fi NSF, care să finanțeze dezvoltarea de programe.</p>

<p>
     Dar dacă cumpărătorul face chiar el o donație în acest scop, poate obține o
scutire de impozit. Poate dona unui proiect pe care îl alege singur - de
regulă, îl alege pentru că speră să îi utilizeze rezultatele atunci când vor
fi gata. Și poate obține o reducere de impozit de orice valoare, în limita
sumei totale pe care trebuie s-o plătească.</p>

<p>
     Procentul total de impozit poate fi stabilit prin vot de contribuabili,
proporțional cu suma ce le va fi impozitată.</p>

<p>
     Ca urmare:</p>

<ul>
<li>Comunitatea utilizatorilor de calculatoare sprijină dezvoltarea de programe.</li>
<li>Această comunitate hotărăște ce nivel de asistență îi este necesar.</li>
<li>Utilizatorii care sunt interesați pe ce este cheltuită cota lor de impozit
pot alege ei înșiși.</li>
</ul>
<p>
   Pe termen lung, a face programele gratuite reprezintă un pas către o lume a
abundenței, în care nimeni nu va trebui să mai muncească din greu doar
pentru a putea supraviețui. Oamenii se vor putea dedica activităților care
sunt amuzante, cum ar fi programarea, după ce au petrecut obligatoriu zece
ore pe săptămână cu sarcinile impuse, cum ar fi legislația, îndrumarea
familială, repararea roboților și mineritul pe asteroizi. Nu va fi nevoie
să-și poată câștiga existența din scrierea de programe.</p>

<p>
   Deja am redus mult cantitatea de muncă pe care societatea, în ansamblu,
trebuie s-o facă pentru a-și atinge nivelul actual de productivitate, însă
doar o mică parte din asta se traduce în lucruri plăcute pentru cei care
muncesc, fiindcă e nevoie de multă activitate neproductivă care s-o
însoțească pe cea productivă. Cauzele principale ale acestei stări de fapt
sunt birocrația și trasul la jug împotriva concurenților. Existența
programelor libere va reduce semnificativ epuizarea de forțe în domeniul
producerii de programe. Trebuie să facem asta, pentru ca progresele tehnice
care măresc productivitatea să însemne mai puțină muncă pentru noi.</p>


<h3 id="footnotes">Note de subsol</h3>

<!-- The anchors do not match the actual footnote numbers because of
     revisions over time.  And if a new footnote is added, the references
     to existing footnotes that follow the new one must be changed.  -->
<ol>
<li id="f1">Alegerea cuvintelor în acest pasaj a fost neatentă. Ideea pe care vroiam s-o
exprim era ca nimeni să nu fie obligat să plătească pentru
<b>permisiunea</b> de a folosi sistemul GNU. Dar cuvintele nu sunt clare și
lumea le interpretează mereu ca și cum ar spune că exemplarele sistemului
GNU trebuie distribuite întotdeauna la preț mic sau chiar gratis. Nu asta a
fost intenția; mai departe în text, manifestul menționează posibilitatea ca
firmele care oferă serviciul de distribuire să lucreze contra
cost. Ulterior, am învățat să fac atent distincția între „free” în sensul de
libertate și „free” în sensul de preț. Programele libere sunt cele pe care
utilizatorii au libertatea să le distribuie și să le modifice. Unii
utilizatori pot obține copii gratis, în timp ce alții vor plăti ca să le
obțină - iar dacă fondurile ajută la îmbunătățirea programelor, cu atât mai
bine. Important este ca oricine deține o copie să aibă libertatea de a
coopera cu alții în ceea ce privește folosirea ei.</li>

<li id="f2a">Expresia „să dăruiesc” este o altă indicație că nu făcusem încă separarea
clară între problema prețului și cea a libertății. Acum, noi recomandăm
evitarea acestei expresii atunci când se vorbește despre programe
libere. Vedeți <a
href="/philosophy/words-to-avoid.html#GiveAwaySoftware">„Cuvinte și fraze
care produc confuzie”</a> pentru mai multe explicații.</li>

<li id="f2">Aici este un alt punct în care am dat greș în a discerne atent între cele
două sensuri ale cuvântului <em>„free”</em>. Așa cum a fost formulată,
afirmația nu este falsă - puteți obține copii ale programelor GNU gratis, de
la prieteni sau prin rețea. Dar exprimarea sugerează o altă idee.</li>

<li id="f3">Câteva firme de acest gen există, în prezent.</li>

<li id="f4">Deși este o organizație non-profit și nu o firmă, de zece ani Free Software
Foundation (<em>„Fundația pentru Programe Libere”</em>, prescurtat FSF -
n.t.) și-a obținut cea mai mare parte a finanțării din serviciul de
distribuire propriu. Puteți <a href="/order/order.html">comanda obiecte de
la FSF</a> pentru a-i sprijini activitatea.
</li>

<li id="f5">Prin 1991, câteva firme de calculatoare au colaborat în a colecta fonduri
pentru sprijinirea întreținerii compilatorului GNU C.</li>

<li id="f8">Cred că m-am înșelat spunând că programele proprietare erau mijlocul cel mai
utilizat pentru a face bani din programare. Se pare că, de fapt, modelul cel
mai întâlnit de afacere era și este încă dezvoltarea de programe la
comandă. Un astfel de model nu oferă posibilitatea de câștig permanent, deci
firma trebuie să continue să facă efort efectiv pentru a obține
venituri. Afacerile cu programe la comandă vor continua să existe, oarecum
neatinse, într-o lume a programelor libere. Prin urmare, nu mă mai aștept ca
majoritatea programatorilor să câștige mai puțin, într-o lume dominată de
astfel de programe libere.</li>

<li id="f6">În anii '80 nu realizasem încă ce derutant este să vorbești despre „problema
proprietății intelectuale”. În mod clar, termenul acesta este tendențios;
mai greu de înțeles este faptul că el pune sub aceeași umbrelă legi
diferite, care se referă la aspecte foarte diverse. Astăzi stărui ca lumea
să renunțe complet la termenul de „proprietate intelectuală”, ca nu cumva
să-i facă și pe alții să creadă că legile acestea formează un tot
unitar. Metoda de a clarifica lucrurile este să discutăm separat despre
brevete de invenție, drepturi de autor și mărci comerciale. Vedeți <a
href="/philosophy/not-ipr.html">mai multe explicații</a> despre cum
răspândește acest termen confuzie și tendențiozitate.</li>

<li id="f7">Ulterior am învățat să marcăm clar diferența dintre „free software” și
„freeware”. Termenul „freeware” înseamnă programe pe care le puteți
distribui liber, dar cărora în general nu aveți posibilitatea să le studiați
și modificați codul-sursă; așa că, în mare parte, ele nu sunt programe
libere. Vedeți <a href="/philosophy/words-to-avoid.html#Freeware">„Cuvinte
și fraze care produc confuzie”</a> pentru mai multe explicații.</li>

</ol>

<div class="translators-notes">

<!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't have notes.-->
 </div>
</div>

<!-- for id="content", starts in the include above -->
<!--#include virtual="/server/footer.ro.html" -->
<div id="footer">
<div class="unprintable">

<p>Vă rugăm să trimiteți întrebările generale despre FSF și GNU la adresa <a
href="mailto:gnu@gnu.org">&lt;gnu@gnu.org&gt;</a>.  Există și <a
href="/contact/">alte căi de a lua legătura</a> cu FSF.  Adresele
nefuncționale, precum și alte corecții sau sugestii pot fi trimise la <a
href="mailto:webmasters@gnu.org">&lt;webmasters@gnu.org&gt;</a>.</p>

<p>
<!-- TRANSLATORS: Ignore the original text in this paragraph,
        replace it with the translation of these two:

        We work hard and do our best to provide accurate, good quality
        translations.  However, we are not exempt from imperfection.
        Please send your comments and general suggestions in this regard
        to <a href="mailto:web-translators@gnu.org">

        &lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>

        <p>For information on coordinating and submitting translations of
        our web pages, see <a
        href="/server/standards/README.translations.html">Translations
        README</a>. -->
Vă rugăm să vizitați pagina <a
href="/server/standards/README.translations.html"> CUM SĂ traduci</a> pentru
a obține informații despre coordonarea si transmiterea acestor traduceri.</p>
</div>

<!-- Regarding copyright, in general, standalone pages (as opposed to
     files generated as part of manuals) on the GNU web server should
     be under CC BY-ND 4.0.  Please do NOT change or remove this
     without talking with the webmasters or licensing team first.
     Please make sure the copyright date is consistent with the
     document.  For web pages, it is ok to list just the latest year the
     document was modified, or published.
     
     If you wish to list earlier years, that is ok too.
     Either "2001, 2002, 2003" or "2001-2003" are ok for specifying
     years, as long as each year in the range is in fact a copyrightable
     year, i.e., a year in which the document was published (including
     being publicly visible on the web or in a revision control system).
     
     There is more detail about copyright years in the GNU Maintainers
     Information document, www.gnu.org/prep/maintain. -->
<p>Copyright &copy; 1985, 1993, 2003, 2005, 2007, 2008, 2009, 2010, 2014, 2015
Free Software Foundation, Inc.</p>

<p>
Se acordă oricui permisiunea de a face sau de a distribui copii exacte ale
acestui document, în orice mediu, cu condiția păstrării prezentei note de
copyright și permisiuni. Distribuitorul trebuie să transmită destinatarului
permisiunea redistribuirii, așa cum este prevăzut în această notă.
<br />
Nu este permisă crearea de versiuni modificate ale textului.
</p>

<!--#include virtual="/server/bottom-notes.ro.html" -->
<div class="translators-credits">

<!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't want credits.-->
A translation by Răzvan Sandu / Traducere de Răzvan Sandu</div>

<p class="unprintable"><!-- timestamp start -->
Actualizat:

$Date: 2017/08/17 15:58:48 $

<!-- timestamp end -->
</p>
</div>
</div>
</body>
</html>