taler-merchant-demos

why-free.html (18132B)

---

 <!--#set var="PO_FILE"
  value='<a href="/philosophy/po/why-free.ro.po">
  https://www.gnu.org/philosophy/po/why-free.ro.po</a>'
  --><!--#set var="ORIGINAL_FILE" value="/philosophy/why-free.html"
  --><!--#set var="DIFF_FILE" value="/philosophy/po/why-free.ro-diff.html"
  --><!--#set var="OUTDATED_SINCE" value="2021-07-11" --><!--#set var="ENGLISH_PAGE" value="/philosophy/why-free.en.html" -->
 
 <!--#include virtual="/server/header.ro.html" -->
 <!-- Parent-Version: 1.77 -->
 
 <!-- This file is automatically generated by GNUnited Nations! -->
 <title>De ce software-ul nu trebuie să aibă proprietari - Proiectul GNU - Fundația
 pentru Software Liber</title>
 
 <meta name="Keywords" content="GNU, Proiectul GNU, FSF, software liber, Fundația pentru Software Liber, De
 ce software-ul nu trebuie să aibă proprietari" />
 
 <!--#include virtual="/philosophy/po/why-free.translist" -->
 <!--#include virtual="/server/banner.ro.html" -->
 <!--#include virtual="/server/outdated.ro.html" -->
 <h2>De ce software-ul nu trebuie să aibă proprietari</h2>
 
 <p>de <a href="http://www.stallman.org/"><strong>Richard Stallman</strong></a></p>
 
 <p>
 Tehnologia informațiilor digitale aduce o contribuție lumii ușurând copierea
 și modificarea informației. Calculatoarele promit să facă acest lucru mai
 ușor pentru noi toți.</p>
 
 <p>
 Nu toată lumea vrea ca acest lucru să fie mai ușor. Sistemul de copyright le
 dă programelor software „proprietari”, majoritatea cărora încearcă să
 ascundă beneficiul potențial al software-ului de publicul larg. Ei și-ar
 dori să fie singurii care să poată copia și modifica software-ul pe care îl
 folosim.</p>
 
 <p>
 Sistemul de copyright a evoluat cu tiparul &mdash; o tehnologie pentru
 producerea de cópii în masă. Copyrightul s-a potrivit bine cu această
 tehnologie deoarece îi îngrădea numai pe producătorii de cópii în masă. El
 nu le răpea libertatea cititorilor de cărți. Un cititor obișnuit, care nu
 deținea un tipar, putea copia cărți numai cu penița și cerneala și puțini
 cititori au fost dați în judecată pentru aceasta.</p>
 
 <p>
 Tehnologia digitală este mai flexibilă decât tiparul: când informația este
 într-o formă digitală, o poți copia cu ușurință ca să o împarți cu
 alții. Exact această flexibilitate creează o nepotrivire cu un sistem cum
 este copyrightul. Acesta este motivul pentru măsurile din ce în ce mai
 nocive și mai draconice care sunt folosite în prezent pentru a impune
 copyrightul pe software. Să considerăm aceste patru metode ale Asociației
 Autorilor de Software (SPA):</p>
 
 <ul>
 <li>Propagandă masivă care spune că este greșit să nu te supui proprietarilor ca
 să îți ajuți prietenul.</li>
 
 <li>Racolarea de denunțători care să dea informații asupra colegilor lor.</li>
 
 <li>Raiduri (cu ajutorul poliției) în birouri și în școli, în care oamenilor li
 se cere să demonstreze că nu sunt vinovați de copiere ilegală.</li>
 
 <li>Persecutarea (de către guvernul SUA, la cererea SPA) unor oameni ca David
 LaMacchia de la <abbr title="Massachusetts Institute of
 Technology">MIT</abbr>, nu pentru a fi copiat software (nu este acuzat de
 aceasta), ci pur și simplu pentru a fi lăsat nesupravegheate utilajele de
 copiat și pentru a nu le fi cenzurat folosirea.<a href="#footnote1">[1]</a></li>
 </ul>
 
 <p>
 Toate patru metodele amintesc de cele folosite în fosta Uniune Sovietică,
 unde fiecare mașină de copiat avea un paznic pentru a preveni copierea
 interzisă și unde populația trebuia să copieze informația în secret și să o
 circule din mână în mână ca samizdat. Există, bineînțeles, o diferență:
 motivul pentru controlul informației în Uniunea Sovietică era politic; în
 SUA motivul este profitul. Dar pe noi ne afectează acțiunile, nu
 motivul. Orice încercare de a opri diseminarea informației, indiferent de
 ce, duce la aceleași metode și la aceeași brutalitate.</p>
 
 <p>
 Proprietarii construiesc mai multe feluri de argumente pentru a-și aroga
 puterea de a controla ce facem noi cu informația:</p>
 
 
 <ul>
 <li id="name-calling">Calomnierea.
 
 <p>
 Proprietarii folosesc cuvinte murdare ca „piraterie” și „furt”, precum și
 terminologie expertă ca „proprietate intelectuală” și „daune”, pentru a
 sugera o anumită direcție de gândire publicului &mdash; o analogie simplistă
 între programe și obiecte fizice.</p>
 
 <p>
 Ideile și intuiția noastră despre proprietate la nivelul obiectelor
 materiale vizează dreptul de <em>a lua un obiect</em> de la altcineva. Ele
 nu se aplică direct la <em>crearea unei copii</em> după ceva. Dar
 proprietarii ne cer să le aplicăm oricum.</p></li>
 
 <li id="exaggeration">Exagerarea.
 
 <p>
 Proprietarii spun că eu suferă „pagube” sau „pierderi economice” când
 utilizatorii își copiază singuri programele. Dar copierea nu are niciun
 efect direct asupra proprietarului și nu face rău nimănui. Proprietarul
 pierde numai dacă persoana care a făcut o copie ar fi plătit altminteri
 pentru o copie de la proprietar.</p>
 
 <p>
 Puțină gândire arată că majoritatea acestor oameni nu ar fi cumpărat
 cópii. Totuși, proprietarii își socotesc „pierderile” ca și cum absolut
 fiecare persoană ar fi cumpărat o copie. Aceasta este o exagerare &mdash; ca
 să o spunem delicat.</p></li>
 
 <li id="law">Legea.
 
 <p>
 Proprietarii descriu adesea starea curentă a legii și pedepsele dure cu care
 ne pot amenința. În această abordare, ei sugerează implicit că legile de
 astăzi reflectă o perspectivă inatacabilă asupra moralității &mdash; și
 totuși în același timp suntem presați să privim aceste pedepse ca pe niște
 realități naturale pentru care nimeni nu este de vină.</p>
 
 <p>
 Această metodă de convingere nu este concepută să reziste unei analize
 critice; intenția ei este să consolideze o deprindere mintală.</p>
 
 <p>
 Este elementar că legile nu decid ce este bine și ce este rău. Orice
 american ar trebui să știe că, în anii '50, era ilegal în multe state ca o
 persoană neagră să stea pe locurile din față ale unui autobuz; dar numai
 rasiștii ar spune că a sta acolo era greșit.</p></li>
 
 <li id="natural-rights">Drepturi naturale.
 
 <p>
 Autorii pretind adesea o conexiune specială cu programele pe care le-au
 scris și continuă prin a afirma că, prin urmare, dorințele și interesele lor
 privind programul atârnă pur și simplu mai greu decât ale oricui altcuiva
 &mdash; chiar și ale lumii întregi. (De obicei companiile dețin copyrightul
 pe software, nu autorii, dar ni se cere să ignorăm această discrepanță)</p>
 
 <p>
 Celor care propun aceasta ca pe o axiomă etică &mdash; faptul că autorul
 este mai important decât tine &mdash; nu pot să le spun decât că eu, la
 rândul meu un autor notabil de software, o consider o prostie.</p>
 
 <p>
 Dar oamenii în general tind să simpatizeze cu pretențiile dreptului natural
 numai din două motive.</p>
 
 <p>
 Primul motiv este o analogie cu obiectele materiale împinsă prea
 departe. Când gătesc spaghete, eu obiectez dacă altcineva le mănâncă, pentru
 că atunci nu mai pot eu să le mănânc. Acțiunile aceluia îmi dăunează mie
 exact cu atât cu cât îi folosesc lui; numai unul dintre noi poate mânca
 spaghetele, așadar întrebarea este, cine? Cea mai mică diferență între noi
 este suficientă pentru a înclina balanța etică.</p>
 
 <p>
 Dar dacă tu rulezi sau schimbi un program pe care eu l-am scris, te
 afectează pe tine direct și pe mine doar indirect. Dacă tu îi dai o copie
 prietenului tău, vă afectează pe voi doi mult mau mult decât pe mine. Eu nu
 ar trebui să am puterea să-ți spun să nu faci aceste lucruri. Nimeni nu ar
 trebui să o aibă.</p>
 
 <p>
 Al doilea motiv este că oamenilor li se tot spune că drepturile naturale
 pentru autori sunt o tradiție acceptată și inatacabilă a societății noastre.</p>
 
 <p>
 Prin prisma istoriei, este adevărat opusul. Ideea de drepturi naturale
 pentru autori a fost propusă și respinsă categoric când Constituția SUA a
 fost elaborată. De aceea, Constituția doar <em>permite</em> un sistem de
 copyright și nu <em>obligă</em> la unul; de aceea spune că copyrightul
 trebuie să fie temporar. Ea mai spune că scopul copyrightului este să
 promoveze progresul &mdash; nu să-i recompenseze pe autori. Copyrightul îi
 recompensează pe autori într-o oarecare măsură și pe editori mai mult, dar
 acest fapt a fost gândit ca un mod de a le modifica comportamentul.</p>
 
 <p>
 Adevărata tradiție încetățenită a societății noastre este că copyrightul
 micșorează drepturile naturale ale publicului &mdash; și acest lucru poate
 fi justificat doar pentru binele publicului.</p></li>
 
 <li id="economics">Economie.
 
 <p>
 Argumentul final invocat în favoarea proprietății de software este că ea
 duce la producerea a mai mult software.</p>
 
 <p>
 Spre deosebire de celelalte, acest argument măcar abordează subiectul în mod
 legitim. Se bazează pe un scop valid &mdash; satisfacerea utilizatorilor de
 software. Și, empiric, este clar că oamenii vor produce mai mult din orice
 dacă sunt bine plătiți ca să facă asta.</p>
 
 <p>
 Dar argumentul economic are un defect: se bazează pe ipoteza că diferența
 constă numai în câți bani trebuie să plătim. Argumentul presupune că
 <em>producția de software</em> este ceea ce urmărim, indiferent dacă
 softwareul are autori sau nu.</p>
 
 <p>
 Oamenii acceptă bucuroși această ipoteză, pentru că ea concordă cu
 experiența noastră cu obiecte materiale. Gândiți-vă la un sandviș, de
 exemplu. S-ar putea să reușești să obții un sandviș comparabil fie pe
 gratis, fie contra cost. Atunci, singura diferență este suma pe care o
 plătești. Fie că îl cumperi sau nu, sandvișul are același gust, aceeași
 valoare nutritivă și, în orice caz, îl mănânci o singură dată. Faptul că
 obții sau nu sandvișul de la un proprietar nu schimbă nimic în afara sumei
 de bani care îți rămâne după aceea.</p>
 
 <p>
 Aceasta este adevărat pentru orice obiect material &mdash; dacă are sau nu
 un proprietar nu afectează în mod direct ceea ce <em>este</em>, sau ce poți
 face cu el dacă ți-l procuri.</p>
 
 <p>
 Dar, dacă un program are un proprietar, aceasta afectează foarte mult ce
 este programul și ce poți face cu o copie dacă cumperi una. Diferența nu
 este doar o chestiune de bani. Sistemul proprietății de software îi
 încurajează pe proprietarii de software să producă ceva &mdash; dar nu ceea
 ce îi trebuie cu adevărat societății. Și acest sistem cauzează o poluare
 etică intangibilă care ne afectează pe toți.</p></li>
 
 </ul>
 
 <p>
 Ce îi trebuie societății? Îi trebuie informație care este cu adevărat
 disponibila pentru cetățenii ei &mdash; de exemplu, programe pe care oamenii
 să le poată citi, repara, adapta și îmbunătăți, nu doar opera. Dar ce produc
 de obicei proprietarii de software este o cutie neagră pe care n-o putem
 studia sau schimba.</p>
 
 <p>
 De asemenea, societății îi trebuie libertate. Când un program are un
 proprietar, utilizatorii își pierd libertatea de a-și controla o parte din
 propriile vieți.</p>
 
 <p>
 Și, mai ales, societatea trebuie să încurajeze la cetățenii săi spiritul
 cooperării voluntare. Când proprietarii de software ne spun că a-ți ajuta
 vecinul într-un mod natural este „piraterie”, ei poluează spiritul civic al
 societății noastre.</p>
 
 <p>
 De aceea spunem că <a href="/philosophy/free-sw.html">software-ul liber</a>
 este o chestiune de libertate, nu de preț.</p>
 
 <p>
 Argumentul economic în favoarea proprietății este eronat, dar problema
 economică este reală. Unii oameni scriu software folositor din plăcerea de
 a-l scrie sau pentru admirație și dragoste; dar, dacă vrem mai mult software
 decât scriu acei oameni, trebuie să strângem fonduri.</p>
 
 <p>
 Din anii '80, dezvoltatorii de software liber au încercat diverse metode de
 a găsi fonduri, cu un succes moderat. Nu este nevoie să îmbogățim pe nimeni;
 un venit obișnuit este un stimulent suficient pentru a face multe meserii
 care sunt mai puțin satisfăcătoare decât programarea.</p>
 
 <p>
 Ani de zile, până când o bursă de cercetător mi-a eliminat această nevoie,
 mi-am câștigat traiul din modificări la cerere ale software-ului liber pe
 care îl scrisesem. Fiecare modificare a fost adăugată la versiunea standard
 și astfel, în cele din urmă, a devenit disponibilă pentru publicul
 larg. Clienții m-au plătit ca să lucrez la îmbunătățirile pe care le doreau,
 în loc de funcții pe care altfel le-aș fi considerat de prioritate maximă.</p>
 
 <p>
 Unii dezvoltatori de software liber câștigă bani vânzând servicii de
 suport. În 1994, Cygnus Support, cu aproximativ 50 de angajați, a estimat că
 circa 15% din activitatea personalului său era dezvoltarea de software liber
 &mdash; un procentaj respectabil pentru o companie de software.</p>
 
 <p>
 La începutul anilor '90, companii ca Intel, Motorola, Texas Instruments și
 Analog Devices s-au unit ca să finanțeze continuarea dezvoltării
 compilatorului de C GNU. Mare parte din dezvoltarea GCC este încă făcută de
 dezvoltatori plătiți. Compilatorul GNU pentru limbajul Ada a fost finanțat
 în anii '90 de Forțele Aeriene ale SUA și a fost continuat de atunci de o
 companie formată special pentru acest scop.</p>
 
 <p>
 Mișcarea pentru software liber este încă mică, dar exemplul posturilor de
 radio susținute de ascultători în SUA arată că este posibil să susții o
 activitate amplă fără să forțezi fiecare utilizator să plătească.</p>
 
 <p>
 Folosind un calculator în ziua de azi, vă puteți surprinde folosind un
 program <a
 href="/philosophy/categories.html#ProprietarySoftware">privat</a>. Dacă un
 prieten îți cere o copie, ar fi greșit să-l refuzi. Cooperarea este mai
 importantă decât copyrightul. Dar cooperarea clandestină, pe furiș, nu duce
 la o societate bună. O persoană trebuie să aspire să ducă o viață verticală
 deschisă, cu mândrie, și asta presupune să spui nu software-ului privat.</p>
 
 <p>
 Meritați să puteți să cooperați deschis și liber cu alți oameni care
 folosesc software. Meritați să puteți învăța cum funcționează software-ul și
 să vă educați studenții cu el. Meritați să vă puteți angaja programatorul
 favorit să vi-l repare când se strică.</p>
 
 <p>
 Meritați software liber.</p>
 
 <h3>Note de subsol</h3>
 <ol>
 <li id="footnote1">Acuzațiile au fost respinse ulterior.</li>
 </ol>
 
 <hr />
 <blockquote id="fsfs"><p>Acest eseu a fost publicat în <a
 href="http://shop.fsf.org/product/free-software-free-society/"><cite>Free
 Software, Free Society: The Selected Essays of Richard
 M. Stallman</cite></a>.</p></blockquote>
 
 <div class="translators-notes">
 
 <!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't have notes.-->
  </div>
 </div>
 
 <!-- for id="content", starts in the include above -->
 <!--#include virtual="/server/footer.ro.html" -->
 <div id="footer">
 <div class="unprintable">
 
 <p>Pentru întrebări generale legate de FSF și GNU, vă rugăm să scrieți la <a
 href="mailto:gnu@gnu.org">&lt;gnu@gnu.org&gt;</a>.  Există și <a
 href="/contact/">alte moduri de a contacta</a> FSF. Legăturile stricate și
 alte corecturi sau sugestii pot fi trimise la <a
 href="mailto:webmasters@gnu.org">&lt;webmasters@gnu.org&gt;</a>.</p>
 
 <p>
 <!-- TRANSLATORS: Ignore the original text in this paragraph,
         replace it with the translation of these two:
 
         We work hard and do our best to provide accurate, good quality
         translations.  However, we are not exempt from imperfection.
         Please send your comments and general suggestions in this regard
         to <a href="mailto:web-translators@gnu.org">
 
         &lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>
 
         <p>For information on coordinating and submitting translations of
         our web pages, see <a
         href="/server/standards/README.translations.html">Translations
         README</a>. -->
 Muncim din greu și facem tot ceea ce ne stă în putință să punem la
 dispoziție traduceri exacte, de o calitate bună.  Cu toate acestea, nu
 suntem perfecți. Vă rugăm să ne trimiteți comentariile și sugestiile
 dvs. generale în această privință la <a
 href="mailto:web-translators@gnu.org">&lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>
 <p>Pentru informații despre coordonarea și trimiterea de traduceri pentru
 paginile noastre, consultați <a
 href="/server/standards/README.translations.html">ghidul de traduceri</a>.</p>
 </div>
 
 <!-- Regarding copyright, in general, standalone pages (as opposed to
      files generated as part of manuals) on the GNU web server should
      be under CC BY-ND 4.0.  Please do NOT change or remove this
      without talking with the webmasters or licensing team first.
      Please make sure the copyright date is consistent with the
      document.  For web pages, it is ok to list just the latest year the
      document was modified, or published.
      
      If you wish to list earlier years, that is ok too.
      Either "2001, 2002, 2003" or "2001-2003" are ok for specifying
      years, as long as each year in the range is in fact a copyrightable
      year, i.e., a year in which the document was published (including
      being publicly visible on the web or in a revision control system).
      
      There is more detail about copyright years in the GNU Maintainers
      Information document, www.gnu.org/prep/maintain. -->
 <p>Copyright &copy; 1994, 2009, 2020 Richard Stallman</p>
 
 <p>Această pagină este licențiată sub licența <a rel="license"
 href="http://creativecommons.org/licenses/by-nd/4.0/deed.ro">Creative
 Commons Atribuire - Fără modificări 4.0 Internațional</a>.</p>
 
 <!--#include virtual="/server/bottom-notes.ro.html" -->
 <div class="translators-credits">
 
 <!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't want credits.-->
  </div>
 
 <p class="unprintable"><!-- timestamp start -->
 Actualizată:
 
 $Date: 2021/09/09 10:04:49 $
 
 <!-- timestamp end -->
 </p>
 </div>
 </div>
 </body>
 </html>