taler-merchant-demos

manifesto.html (41329B)

---

 <!--#set var="PO_FILE"
  value='<a href="/gnu/po/manifesto.ro.po">
  https://www.gnu.org/gnu/po/manifesto.ro.po</a>'
  --><!--#set var="ORIGINAL_FILE" value="/gnu/manifesto.html"
  --><!--#set var="DIFF_FILE" value="/gnu/po/manifesto.ro-diff.html"
  --><!--#set var="OUTDATED_SINCE" value="2021-11-02" --><!--#set var="ENGLISH_PAGE" value="/gnu/manifesto.en.html" -->
 
 <!--#include virtual="/server/header.ro.html" -->
 <!-- Parent-Version: 1.77 -->
 
 <!-- This file is automatically generated by GNUnited Nations! -->
 <title>Manifestul GNU - Proiectul GNU - Free Software Foundation</title>
 
 <!--#include virtual="/gnu/po/manifesto.translist" -->
 <!--#include virtual="/server/banner.ro.html" -->
 <!--#include virtual="/server/outdated.ro.html" -->
 <h2>Manifestul GNU</h2>
 
 <p> Manifestul GNU (prezentat în cele ce urmează) a fost scris de <a
 href="http://www.stallman.org/">Richard Stallman</a> în 1985 pentru a cere
 ajutor la dezvoltarea sistemului de operare GNU. O parte a textului a fost
 reprodusă după anunțul original, publicat în 1983. În cursul anului 1987,
 documentul a suferit actualizări minore, pentru a fi reflectate noutățile
 apărute între timp; după acel moment, a-l lăsa neschimbat pare să fie cea
 mai bună soluție.</p>
 
 <p>De atunci, am devenit conștienți de unele neînțelegeri frecvente, pe care
 folosirea unei anume terminologii le poate evita. Notele de subsol, adăugate
 manifestului începând cu anul 1993, ajută la clarificarea acestor aspecte.</p>
 
 <p>Dacă doriți să instalați sistemul GNU/Linux, vă recomandăm să folosiți una
 dintre <a href="/distros/distros.html">distribuțiile GNU/Linux bazate 100%
 pe programe libere</a>. Despre cum puteți contribui, vedeți la <a
 href="/help/help.html">http://www.gnu.org/help</a>.</p>
 
 <p>Proiectul GNU este parte a Mișcării pentru Programe Libere (engl. <em>Free
 Software Movement</em> – n.t.), o campanie pentru <a
 href="/philosophy/free-sw.html">libertatea utilizatorilor de
 programe</a>. Constituie o greșeală să asociați GNU cu termenul
 <em>„open-source”</em> - acest termen a fost inventat în 1998 de către
 oameni care sunt în dezacord cu valorile etice ale Mișcării. Ei îl folosesc
 pentru a promova o <a
 href="/philosophy/open-source-misses-the-point.html">viziune amorală</a>
 asupra aceluiași domeniu.</p>
 
 <h3 id="whats-gnu">Ce este GNU? Gnu nu este Unix!</h3>
 
 <p>
    GNU, care înseamnă „Gnu nu este Unix”, este numele unui sistem de programe
 complet compatibil cu Unix, pe care îl scriu ca să îl ofer liber&nbsp;<a
 href="#f1">(1)</a> oricui are nevoie să-l folosească (cuvântul englezesc
 utilizat de autor este <em>„free”</em>, care are semnificație ambiguă,
 fiindcă poate însemna atât <em>„liber”</em>, cât și <em>„gratis”</em> -
 n.t.). Mă ajută alți câțiva voluntari. Contribuții constând în timp, bani,
 programe și echipamente ne sunt foarte necesare.</p>
 
 <p>
    Până acum avem editorul Emacs, care oferă limbajul Lisp pentru introducerea
 comenzilor sale, un corector de cod-sursă (<em>„debugger”</em>), un
 generator de analizoare compatibile cu yacc, un editor de legături și
 aproximativ 35 de programe utilitare. Un <em>shell</em> (interpretor de
 comenzi) este aproape gata. Un compilator C nou, portabil și capabil de
 optimizări, s-a compilat singur și ar putea fi lansat anul acesta. Există un
 nucleu (<em>„kernel”</em>) de bază, dar sunt necesare mai multe funcții
 pentru a putea simula funcționarea Unix-ului. Când nucleul și compilatorul
 vor fi gata, va deveni posibil să se distribuie celor interesați un sistem
 GNU potrivit pentru dezvoltarea de programe. Vom folosi <em>TeX</em> ca
 instrument pentru prelucrarea de text, dar se lucrează și la o variantă de
 <em>nroff</em>. De asemenea, vom folosi sistemul <em>X Window</em>, care
 este liber și portabil. După aceea, vom adăuga un <em>Common Lisp</em>
 portabil, un joc <em>Empire</em>, un editor de tabele de calcul și sute de
 alte lucruri, plus documentație în format electronic
 (engl. <em>„online”</em> - în momentul publicării acestui text,
 „documentație online” nu putea însemna documentație disponibilă pe World
 Wide Web, fiindcă acesta nu luase naștere încă, ci documentație în format
 electronic, disponibilă pentru a putea fi citită pe calculatorul local sau
 pentru a putea fi copiată prin rețea - n.t.). Sperăm să putem oferi, în cele
 din urmă, orice componentă utilă care, în mod normal, este livrată împreună
 cu Unix - și chiar mai mult decât atât.</p>
 
 <p>
    GNU va fi capabil să ruleze programe Unix, dar nu va fi identic cu Unix. Vom
 face toate îmbunătățirile pe care le considerăm convenabile, pe baza
 experienței noastre cu alte sisteme de operare. În particular, plănuim să
 avem nume mai lungi de fișiere, cu număr de versiune, un sistem de fișiere
 garantat împotriva distrugerii accidentale, probabil o funcție de completare
 a numelor de fișier, lucru cu ecrane independente de tipul terminalului și,
 la urmă, poate și un sistem de ferestre bazat pe Lisp, în care mai multe
 programe Lisp și Unix să poată împărți ecranul. Atât C, cât și Lisp vor fi
 disponibile ca limbaje pentru programarea sistemului. Vom încerca să oferim
 UUCP, sistemul Chaosnet de la MIT și Internet, ca protocoale pentru
 comunicații.</p>
 
 <p>
    La început, GNU este destinat să ruleze pe mașini de calcul din clasa
 68000/16000 cu memorie virtuală, ele fiind cele pe care obiectivul e cel mai
 simplu de atins. Efortul suplimentar pentru a-l face să funcționeze pe
 mașini mai puțin puternice va fi lăsat în seama celor care vor dori să-l
 folosească pe astfel de calculatoare.</p>
 
 <p>
    Pentru a evita o încurcătură de nedescris, vă rugăm să pronunțați
 <em>g</em>-ul din numele „GNU” când vine vorba de numele proiectului.</p>
 
 <h3 id="why-write">De ce trebuie să scriu GNU</h3>
 
 <p>
    Consider că regula de aur este următoarea: dacă un program îmi place, am
 obligația să îl împart și cu alții cărora le place. Furnizorii de programe
 vor să dezbine utilizatorii și să-i cucerească, făcându-i să accepte că nu
 trebuie să împartă nimic cu alții. Eu refuz să încalc astfel solidaritatea
 cu ceilalți utilizatori. Nu pot semna, cu bună credință, un acord de
 confidențialitate sau unul pentru licențierea programului. Ani întregi am
 militat, în interiorul Laboratorului de Inteligență Artificială, ca să nu se
 dea curs acestor tendințe și altor lucruri neplăcute, dar până la urmă s-a
 depășit măsura: nu pot rămâne într-o instituție unde astfel de treburi se
 fac în numele meu, dar împotriva voinței mele.</p>
 
 <p>
    Așa că, pentru a putea continua să utilizez calculatoarele fără să-mi pătez
 obrazul, am hotărât să acumulez o cantitate suficientă de programe libere,
 astfel încât să pot supraviețui fără nici un program ne-liber. Am demisionat
 din Laboratorul de Inteligență Artificială ca să privez MIT de orice
 argument juridic cu care să mă împiedice să dăruiesc oricui sistemul
 GNU.&nbsp;<a href="#f2a">(2)</a></p>
 
 <h3 id="compatible">De ce GNU va fi compatibil cu Unix</h3>
 
 <p>
    Pentru mine, Unix nu reprezintă sistemul ideal, dar nu e de
 aruncat. Trăsăturile generale ale Unix-ului par să fie bune și cred că pot
 completa ce îi lipsește fără să le afectez. Iar pentru adoptare,
 compatibilitatea cu Unix ar fi un avantaj pentru mulți.</p>
 
 <h3 id="available">Cum va fi disponibil GNU</h3>
 
 <p>
    GNU nu se află în domeniul public. Oricine va avea permisiunea să modifice
 și să redistribuie GNU, dar nici un distribuitor nu va putea să
 restricționeze răspândirea lui ulterioară. Altfel spus, modificările <a
 href="/philosophy/categories.html#ProprietarySoftware">proprietare</a> nu
 vor fi admise. Vreau să mă asigur că toate versiunile de GNU vor rămâne
 libere.</p>
 
 <h3 id="why-help">De ce mulți alți programatori vor să ne ajute</h3>
 
 <p>
    Am găsit mulți programatori care sunt încântați de GNU și vor să dea o mână
 de ajutor.</p>
 
 <p>
    Multor programatori le displace comercializarea programelor de sistem. Poate
 că asta îi ajută să câștige mai mulți bani, dar, în general, le impune să
 fie în conflict cu alți programatori, în loc să se simtă camarazi. Gestul
 fundamental de prietenie între programatori este împărțirea programelor; în
 esență, mecanismele comerciale utilizate acum îi împiedică pe aceștia să-i
 trateze pe ceilalți ca pe prieteni. Cumpărătorul de programe are de ales
 între prietenie și a respecta legea. Natural, mulți hotărăsc că prietenia
 este mai importantă. Dar cei care pun legea pe primul loc nu se simt
 confortabil în nici una dintre ipostaze. Ei devin cinici și se gândesc că
 programarea reprezintă doar un mod de a face bani.</p>
 
 <p>
    Dezvoltând și utilizând GNU în loc de programe proprietare, putem fi
 prietenoși cu toată lumea fără a încălca legea. În plus, GNU servește ca un
 exemplu care să-i inspire pe alții și ca drapel în jurul căruia să se adune
 cei care vor să împartă lucruri, alături de noi. Asta ne poate da un
 sentiment de armonie imposibil de atins dacă am utiliza programe
 ne-libere. Pentru circa jumătate dintre programatorii cu care țin legătura,
 e o bucurie importantă, pe care banii n-o pot înlocui.</p>
 
 <h3 id="contribute">Cum puteți contribui</h3>
 
 <blockquote>
 <p>
 (În zilele noastre, pentru a găsi teme de programare la care să lucrați,
 vedeți în <a href="http://fsf.org/campaigns/priority-projects">lista de
 proiecte de mare prioritate</a> și în cea de <a
 href="http://savannah.gnu.org/people/?type_id=1">proiecte pentru care GNU
 are nevoie de ajutor</a>, lista generală a pachetelor de programe
 GNU. Pentru a afla alte moduri în care puteți ajuta, citiți <a
 href="/help/help.html">ghidul pentru cei care vor să ofere ajutor sistemului
 de operare GNU</a>.)
 </p>
 </blockquote>
 
 <p>
    Solicit fabricanților de calculatoare donații constând în mașini de calcul
 și bani. Solicit persoanelor fizice donații în programe și muncă.</p>
 
 <p>
    O consecință la care vă puteți aștepta dacă donați calculatoare este aceea
 că sistemul GNU va rula pe ele mai curând. Sistemele de calcul trebuie să
 fie complete, gata de utilizare, agrementate pentru folosirea într-o zonă
 rezidențială; nu trebuie să necesite metode sofisticate de răcire sau de
 alimentare electrică.</p>
 
 <p>
    Am cunoscut foarte mulți programatori dispuși să contribuie cu muncă
 ocazională la GNU. Pentru cele mai multe proiecte, o asemenea muncă
 distribuită ar fi foarte greu de coordonat, iar părțile de program scrise
 independent nu ar funcționa împreună. Dar, pentru înlocuirea Unix, ca
 sarcină anume, problema nu există. Un sistem Unix complet conține sute de
 programe utilitare, fiecare având documentație separată. Majoritatea
 specificațiilor interfețelor sunt impuse de necesitatea compatibilității cu
 Unix. Dacă fiecare persoană contribuitoare poate scrie câte un program
 compatibil, care să înlocuiască un utilitar Unix, atunci programele vor
 funcționa corespunzător când sunt puse împreună. Chiar dacă admitem că
 Murphy o să dea naștere câtorva probleme neașteptate, asamblarea
 componentelor va constitui o sarcină rezolvabilă. (Nucleul necesită o
 comunicare mai strânsă și va fi scris de un grup mai mic de persoane, bine
 integrat.)</p>
 
 <p>
    Dacă voi obține donații în bani, poate voi putea angaja câțiva oameni care
 să lucreze cu program normal sau redus. Salariile nu vor fi mari, după
 standardele programatorilor, dar caut persoane pentru care spiritul de
 construire a unei comunități să fie la fel de important ca și dorința de a
 produce bani. Privesc asta ca pe o cale de a permite unor oameni dedicați
 să-și consacre întreaga energie lucrului la GNU, scutindu-i de necesitatea
 de a-și câștiga traiul în alte moduri.</p>
 
 <h3 id="benefit">De ce vor avea de câștigat toți utilizatorii de calculatoare</h3>
 
 <p>
    Odată ce GNU este scris, va deveni posibil pentru oricine să obțină liber
 programe de sistem de bună calitate, exact ca pe aer.&nbsp;<a
 href="#f2">(3)</a></p>
 
 <p>
    Asta înseamnă mult mai mult decât a scuti fiecare utilizator de plata unei
 licențe Unix. Înseamnă că cea mai mare parte a efortului de programare ce se
 risipește pentru scrierea programelor de sistem duplicate poate fi
 evitat. În schimb, efortul poate fi îndreptat către producerea de programe
 de vârf.</p>
 
 <p>
    Codul-sursă complet al sistemului va fi disponibil oricui. În consecință, un
 utilizator care va avea nevoie să îi aducă o modificare va putea s-o opereze
 el însuși sau să angajeze un programator sau o firmă să o facă. Utilizatorii
 nu vor mai fi la mila unei companii care, deținând monopolul surselor, este
 și singura care le poate modifica.</p>
 
 <p>
    Școlile vor putea oferi un mediu mult mai educativ, încurajându-și elevii să
 studieze și să îmbunătățească programul-sursă al sistemului. Laboratorul de
 calculatoare de la Harvard obișnuia să impună o regulă conform căreia nici
 un program nu putea fi instalat acolo dacă sursele sale nu erau disponibile
 publicului; ei au respectat într-adevăr această politică, refuzând să
 instaleze unele programe. Personal, m-am simțit foarte inspirat de lucrul
 ăsta.</p>
 
 <p>
    În fine, va fi eliminată bătaia de cap necesară pentru a vă lămuri cine
 anume deține programele de sistem și ce vă este sau nu vă este îngăduit să
 faceți cu ele.</p>
 
 <p>
    Mecanismele necesare pentru a-i determina pe oameni să plătească pentru
 folosirea unui anumit program, inclusiv cel de licențiere a copiilor, induc
 întotdeauna un cost social uriaș, din cauza greutății de a determina cât
 (adică, pentru care programe anume) trebuie să plătească fiecare. Numai un
 stat polițienesc poate obliga pe toată lumea să utilizeze mecanismele
 amintite. Imaginați-vă o stație spațială la bordul căreia aerul ar trebui
 fabricat cu costuri importante: a factura un anumit număr de litri de aer
 fiecărei persoane care respiră poate fi o metodă onestă, dar purtarea unei
 măști de gaze cu contor, zi și noapte, devine intolerabilă chiar și pentru
 unul care și-ar permite să plătească factura. Iar amplasarea de camere TV
 peste tot, pentru a detecta dacă cineva își scoate masca, ar fi
 scandaloasă. E mai bine să finanțăm instalația de producere a aerului
 dintr-o taxă fixă pe cap de locuitor și să renunțăm la măști.</p>
 
 <p>
    Pentru un programator, a copia toate elementele unui program este la fel de
 natural ca și a respira - și la fel de productiv. De aceea, trebuie să fie
 și la fel de liber.</p>
 
 <h3 id="rebutted-objections">Câteva critici ușor de demontat la adresa obiectivelor GNU</h3>
 
 <p id="support">
 <strong>„Nimeni n-o să-l utilizeze dacă e pe gratis, pentru că asta înseamnă
 că nu se poate conta pe ajutorul furnizorului.”</strong></p>
 
 <p>
 <strong>„Ești obligat să ceri bani pentru program, ca plată pentru asistența
 pe care o acorzi.”</strong></p>
 
 <p>
    Dacă publicul preferă să plătească pentru GNU plus acordarea de servicii
 adăugate în loc să obțină GNU gratis fără aceste servicii, atunci o companie
 care va furniza serviciile celor care au obținut GNU „la liber” trebuie să
 fie profitabilă.&nbsp;<a href="#f3">(4)</a></p>
 
 <p>
    E necesar să facem distincția între ajutor materializat ca muncă
 propriu-zisă de programare și simpla îndrumare. Pe primul nu se poate conta,
 din partea unui vânzător de programe. Dacă o problemă tehnică de care vă
 izbiți nu este întâlnită de suficienți alți oameni, furnizorul o să vă
 trimită la plimbare.</p>
 
 <p>
    Dacă afacerea Dvs. are nevoie să poată conta permanent pe asistență, singura
 soluție este să dețineți toate programele-sursă și uneltele necesare. În
 cazul ăsta, puteți angaja orice persoană disponibilă care să intervină în
 caz că apar probleme; nu sunteți la mila nimănui. În ce privește Unix,
 prețul programelor-sursă face ca o asemenea opțiune să iasă din calcul,
 pentru majoritatea firmelor. În cazul GNU, lucrurile vor fi simple. Este
 posibil să nu aveți la îndemână persoana competentă, dar această problemă nu
 poate fi imputată modelului de distribuire. GNU nu înlătură toate problemele
 lumii, ci numai unele dintre ele.</p>
 
 <p>
    Pe de altă parte, utilizatorii care nu știu nimic despre calculatoare au
 nevoie de ajutor: trebuie făcute, în locul lor, lucruri pe care le-ar putea
 face ușor și singuri, dar nu știu cum.</p>
 
 <p>
    Astfel de servicii pot fi oferite numai de firmele de asistență și
 reparații. Dacă este adevărat că utilizatorii ar prefera să cheltuiască bani
 pe un produs însoțit de un serviciu de asistență, atunci ei vor fi dispuși,
 de asemenea, să cumpere asistența atunci când au primit produsul
 gratis. Firmele de servicii vor concura în ceea ce privește calitatea și
 prețul: utilizatorii nu vor fi ținuți captivi de niciuna dintre ele. Pe de
 altă parte, aceia dintre noi care nu avem nevoie de asistență vom putea
 utiliza produsul fără s-o plătim.</p>
 
 <p id="advertising">
 <strong>„Nu vă puteți adresa prea multor clienți fără a avea publicitate și
 va trebui să cereți bani pentru program ca s-o suportați.”</strong></p>
 
 <p>
 <strong>„Nu are rost să faci publicitate unui program pe care lumea îl poate
 obține gratis.”</strong></p>
 
 <p>
    Există forme de publicitate gratuită sau foarte ieftină care pot fi folosite
 pentru a face destui utilizatori de calculatoare să afle despre un lucru cum
 e GNU. Dar poate fi adevărat că putem ajunge la mai mulți utilizatori de
 microcalculatoare prin intermediul publicității. Dacă lucrurile stau
 într-adevăr așa, o firmă care s-ar ocupa cu vânzarea prin poștă a copiilor
 sistemului GNU ar trebui să aibă suficient succes comercial ca să poată
 plăti pentru a-i face reclamă - și nu numai atât. În felul ăsta, numai
 utilizatorii care beneficiază de publicitate vor plăti pentru ea.</p>
 
 <p>
    În celălalt caz, dacă mulți vor obține GNU de la prieteni și companiile de
 acest fel nu vor avea succes comercial, va însemna că publicitatea nu era
 într-adevăr necesară pentru a răspândi sistemul GNU. De ce s-ar împotrivi
 cei care propovăduiesc piața liberă ca ea să decidă toate aceste
 aspecte?&nbsp;<a href="#f4">(4)</a></p>
 
 <p id="competitive">
 <strong>„Compania mea are nevoie de un sistem de operare proprietar ca să
 obțină un avantaj în competiția de piață.”</strong></p>
 
 <p>
    Apariția GNU va scoate sistemele de operare din domeniul competiției
 comerciale. Nu veți putea obține un avantaj competițional în zona asta, dar
 nici concurenții Dvs. nu vor putea obține unul asupra Dvs. Veți concura în
 alte domenii, iar în ăsta vă veți bucura de avantaje reciproce. Dacă firma
 Dvs. vinde sisteme de operare, n-o să vă placă GNU, însă greutățile vă
 privesc. Dacă firma se ocupă cu altceva, GNU vă poate scuti de constrângerea
 de a intra în afacerea costisitoare a vânzării de sisteme de operare.</p>
 
 <p>
    Aș vrea să văd că dezvoltarea GNU este ajutată prin donații de la mulți
 producători și utilizatori, micșorând astfel costurile pentru toți cei
 implicați.&nbsp;<a href="#f5">(6)</a></p>
 
 <p id="deserve">
 <strong>„Programatorii nu merită o recompensă pentru creativitatea
 lor?”</strong></p>
 
 <p>
    Dacă există ceva care merită recompensat, acest lucru este contribuția
 socială. Creativitatea poate reprezenta o contribuție socială, dar numai
 dacă societății i se permite să-i folosească liber rezultatele. Dacă
 programatorii merită să fie recompensați pentru că scriu programe
 inovatoare, în aceeași măsură ei merită să fie pedepsiți când le
 restricționează utilizarea.</p>
 
 <p id="reward">
 <strong>„Nu ar trebui să poată programatorul să ceară o recompensă pentru
 creația lui?”</strong></p>
 
 <p>
    Nu este nimic greșit în a vrea să fii plătit pentru munca ta sau în a căuta
 să-ți maximizezi veniturile, atâta timp cât nu utilizezi mijloace
 distructive pentru asta. Dar mijloacele uzual folosite azi în domeniul
 programării se bazează pe distrugere.</p>
 
 <p>
    A stoarce bani de la utilizatorii unui program, prin restricționarea
 utilizării lui, înseamnă distrugere pentru că restricțiile reduc, cantitativ
 și calitativ, felul în care programul poate fi folosit. Un astfel de lucru
 micșorează beneficiul pe care omenirea îl poate obține de pe urma
 programului. Acolo unde se face o alegere intenționată de a restricționa,
 consecințele negative apărute reprezintă distrugere deliberată.</p>
 
 <p>
    Motivul pentru care un bun cetățean nu trebuie să utilizeze astfel de
 mijloace distructive pentru a deveni mai bogat este acela că, dacă toți am
 proceda așa, am deveni toți mai săraci, prin distrugeri reciproce. Asta
 înseamnă etică kantiană; altfel spus, regula de aur. Nu-mi plac consecințele
 care apar dacă toată lumea dosește informație, așa că am să consider că e
 rău dacă cineva o face. În particular, dorința cuiva de a fi recompensat
 pentru creativitate nu scuză faptul de a priva omenirea, în sens larg, de
 obiectul creat, în tot sau în parte.</p>
 
 <p id="starve">
 <strong>„Nu vor muri programatorii de foame?”</strong></p>
 
 <p>
    Aș putea răspunde că nimeni nu este obligat să devină programator. Cei mai
 mulți dintre noi nu putem câștiga bani stând pe stradă și cerșind. Dar nu
 suntem condamnați să stăm pe stradă și să cerșim, ajungând muritori de
 foame. Pur și simplu ne ocupăm cu altceva.</p>
 
 <p>
    Însă un asemenea răspuns ar fi greșit, fiindcă acceptă premisa tacită a
 interlocutorului: aceea că fără proprietatea asupra programelor,
 programatorii n-ar putea să câștige nici măcar un cent. Se acreditează ideea
 că e totul sau nimic.</p>
 
 <p>
    Adevăratul motiv pentru care programatorii nu vor muri de foame este că vor
 putea în continuare să fie plătiți pentru munca lor: doar că nu vor mai fi
 plătiți atât de mult ca acum.</p>
 
 <p>
    Restricționarea copierii nu reprezintă singurul mod de a face afaceri cu
 programe. Este cea mai întâlnită metodă&nbsp;<a href="#f8">(7)</a> pentru că
 aduce cei mai mulți bani. Dacă ea ar fi interzisă, sau dacă nu ar fi agreată
 de către client, afacerile cu programe ar trece la alte moduri de
 organizare, care acum sunt folosite mai rar. Există întotdeauna multe feluri
 în care poți organiza orice tip de afacere.</p>
 
 <p>
    Probabil că, pe noile baze, programarea nu ar mai fi atât de lucrativă ca
 acum. Dar asta nu reprezintă un argument împotriva schimbării. Nu e
 considerat o nedreptate faptul că vânzătorii dintr-un magazin au salariile
 pe care le au în prezent. Dacă și cu programatorii s-ar întâmpla la fel,
 nici atunci n-ar fi o nedreptate. (În practică, ei ar câștiga considerabil
 mai mult decât vânzătorii.)</p>
 
 <p id="right-to-control">
 <strong>„Oamenii nu au dreptul să controleze felul cum este folosită creația
 lor?”</strong></p>
 
 <p>
 „Controlul asupra utilizării ideilor cuiva” înseamnă, de fapt, control
 asupra vieților altor oameni; de obicei, el este folosit ca să le facă
 acelora viețile mai dificile.</p>
 
 <p>
    Cei care au studiat atent problema drepturilor de proprietate
 intelectuală&nbsp;<a href="#f6">(8)</a> (cum ar fi avocații) spun că nu
 există un drept intrinsec la așa ceva. Tipurile de pretinse drepturi de
 proprietate intelectuală pe care le recunosc autoritățile au fost create de
 legi anumite, cu scopuri anume.</p>
 
 <p>
    De exemplu, sistemul de brevete de invenție (sau „sistemul de patente”;
 cuvântul englezesc este <em>„patents”</em> - n.t.) a fost creat pentru a-i
 încuraja pe inventatori să facă publice detaliile invențiilor lor. Scopul
 lui era mai mult să ajute societatea decât să îi ajute pe autori. La
 momentul acela, durata de 17 ani a unui brevet de invenție era scurtă în
 comparație cu ritmul în care avansau lucrurile. Brevetele reprezintă un
 subiect de discuție doar între fabricanți, pentru care costul și efortul
 obținerii unei licențe înseamnă puțin în comparație cu cele pentru
 organizarea producției; de aceea, de cele mai multe ori, brevetele nu făceau
 rău. Ele nu reprezentau o piedică pentru majoritatea persoanelor care
 utilizează produse patentate.</p>
 
 <p>
    Ideea de drepturi de autor (engl. <em>„copyright”</em> - n.t.) nu exista în
 vechime, când autorii copiau frecvent unul de la altul pasaje întregi din
 lucrările de non-ficțiune. Acest obicei era util și reprezintă singura cale
 pe care au ajuns până la noi lucrările multora, fie și în parte. Sistemul de
 drepturi de autor a fost creat cu scopul expres de a încuraja asumarea
 paternității lucrărilor. În domeniul pentru care el a fost inventat -
 cărțile, care puteau fi multiplicate ieftin numai folosind o tiparniță - nu
 a făcut mult rău și nu i-a obstrucționat pe cei care citeau aceste cărți.</p>
 
 <p>
    Drepturile de proprietate intelectuală reprezintă, de fapt, licențe acordate
 de societate, pentru că s-a considerat, în mod corect sau incorect, că
 societatea în ansamblu va beneficia de acordarea lor. Dar, în fiecare caz
 particular, trebuie să ne întrebăm: avem vreun avantaj din acordarea unei
 astfel de licențe? Pentru ce fel de acțiune împuternicim o persoană?</p>
 
 <p>
    Cazul programelor de azi este foarte diferit de cel al cărților de acum o
 sută de ani. Faptul că cea mai simplă cale de a copia un program este între
 vecini, faptul că programul conține, distinct, atât cod-sursă, cât și
 cod-obiect și faptul că este rulat, în loc de a fi citit de plăcere - toate
 acestea,combinate, dau naștere unei situații în care o persoană ce impune
 drepturile sale de autor face rău societății în ansamblu, pe plan material
 și spiritual; o situație în care nimeni n-ar trebui să se pună, chiar dacă
 legea îi dă voie s-o facă.</p>
 
 <p id="competition">
 <strong>„Concurența înseamnă că lucrurile sunt făcute mai bine.”</strong></p>
 
 <p>
    Paradigma concurenței este întrecerea de viteză: recompensând câștigătorul,
 îi stimulăm pe toți să alerge mai repede. Când capitalismul funcționează
 așa, face treabă bună; dar apărătorii lui se înșală crezând că el chiar
 funcționează astfel. Dacă alergătorii pierd din vedere pentru ce este
 oferită recompensa și devin obsedați să câștige prin orice mijloc, ei ar
 putea să folosească alte strategii - cum ar fi aceea de a ataca alți
 alergători. Și când concurenții se angajează într-o încăierare, vor întârzia
 toți la linia de sosire.</p>
 
 <p>
    Programele proprietare și secrete sunt echivalentul moral al luptei corp la
 corp între alergători. Din păcate, singurul arbitru pe care-l avem (adică
 Statul – n.t.) nu pare să se opună bătăilor; el doar le reglementează
 („Pentru fiecare zece iarzi alergați, puteți trage un foc”). El ar trebui
 să-i despartă pe concurenți și să-i penalizeze fie și doar pentru tentativa
 de a se încăiera.</p>
 
 <p id="stop-programming">
 <strong>„Nu vor înceta toți să scrie programe dacă nu există un stimulent
 material?”</strong></p>
 
 <p>
    De fapt, multă lume va scrie programe fără absolut nici un avantaj
 pecuniar. Programarea îi fascinează pe unii, de obicei pe cei care sunt cei
 mai buni în domeniu. Nu ducem lipsă de muzicieni profesioniști care nu
 renunță de muzică, chiar dacă n-au nici o speranță să poată trăi din asta.</p>
 
 <p>
    În realitate, întrebarea asta, deși pusă frecvent, nu e potrivită pentru
 situația dată. Plata pentru programatori nu va dispărea, doar va deveni mai
 puțină. Așa că adevărata întrebare este: va mai programa cineva pentru mai
 puțini bani? Experiența mea îmi arată că da.</p>
 
 <p>
    Mai mult de zece ani, mulți dintre cei mai buni programatori ai lumii au
 lucrat în Laboratorul de Inteligență Artificială pentru mult mai puțini bani
 decât oriunde în altă parte. Ei au obținut multe recompense ne-materiale: de
 exemplu, faimă și apreciere. În plus, a crea este amuzant: e o recompensă în
 sine.</p>
 
 <p>
    Apoi, cei mai mulți dintre ei au plecat când li s-a oferit șansa să facă
 aceeași muncă interesantă contra unei grămezi de bani.</p>
 
 <p>
    Ce ne arată faptele este că oamenii vor scrie programe pentru alte motive
 decât bogăția; însă dându-li-se o șansă să producă, pe lângă asta, și mulți
 bani, vor începe să îi aștepte și să îi pretindă. Organizațiile care oferă
 salarii mici o duc prost în comparație cu cele care oferă salarii mari, dar
 nu e obligatoriu s-o ducă prost dacă cele cu salarii mari vor fi interzise.</p>
 
 <p id="desperate">
 <strong>„Avem nevoie disperată de programatori. Dacă ei ne cer să încetăm a
 ne mai ajuta vecinii, trebuie să ne supunem.”</strong></p>
 
 <p>
    Nu sunteți niciodată atât de disperați încât să trebuiască să vă supuneți
 acestui gen de cereri. Țineți minte: dăm milioane pentru apărare, dar nici
 un cent ca tribut!</p>
 
 <p id="living">
 <strong>„Programatorii trebuie să trăiască din ceva.”</strong></p>
 
 <p>
    Pe termen scurt, e adevărat. Totuși, există o mulțime de căi prin care ei
 își pot câștiga existența fără a vinde dreptul de a utiliza un
 program. Calea asta e cea uzitată acum fiindcă aduce programatorilor și
 oamenilor de afaceri cei mai mulți bani, nu pentru că ar fi singurul mod
 prin care ți-ai putea câștiga existența. Este ușor să găsești alte metode,
 dacă vrei s-o faci. Iată câteva exemple.</p>
 
 <p>
    Un producător care lansează un nou model de calculator va plăti pentru
 portarea sistemului de operare pe noua mașină de calcul.</p>
 
 <p>
    Vânzarea de cursuri, asistență și servicii de întreținere ar putea și ea să
 implice programatori.</p>
 
 <p>
    Oamenii care dezvoltă idei inovatoare ar putea distribui programele ca
 „freeware”&nbsp;<a href="#f7">(9)</a> , solicitând donații de la
 utilizatorii mulțumiți sau vânzând servicii de asistență. Am întâlnit
 persoane care deja lucrează în felul ăsta, cu succes.</p>
 
 <p>
    Utilizatorii cu nevoi asemănătoare pot forma grupuri și pot plăti
 cotizații. Un grup va semna contracte cu firme de programare, pentru ca ele
 să scrie anume programe pe care membrii grupului doresc să le utilizeze.</p>
 
 <p>
    Toate felurile de dezvoltare pot fi finanțate printr-un impozit pe programe:</p>
 
 <p>
      Să presupunem că oricine cumpără un calculator trebuie să plătească un
 <em>x</em> procent din preț ca impozit pe programe. Guvernul dă acești bani
 unei autorități, cum ar fi NSF, care să finanțeze dezvoltarea de programe.</p>
 
 <p>
      Dar dacă cumpărătorul face chiar el o donație în acest scop, poate obține o
 scutire de impozit. Poate dona unui proiect pe care îl alege singur - de
 regulă, îl alege pentru că speră să îi utilizeze rezultatele atunci când vor
 fi gata. Și poate obține o reducere de impozit de orice valoare, în limita
 sumei totale pe care trebuie s-o plătească.</p>
 
 <p>
      Procentul total de impozit poate fi stabilit prin vot de contribuabili,
 proporțional cu suma ce le va fi impozitată.</p>
 
 <p>
      Ca urmare:</p>
 
 <ul>
 <li>Comunitatea utilizatorilor de calculatoare sprijină dezvoltarea de programe.</li>
 <li>Această comunitate hotărăște ce nivel de asistență îi este necesar.</li>
 <li>Utilizatorii care sunt interesați pe ce este cheltuită cota lor de impozit
 pot alege ei înșiși.</li>
 </ul>
 <p>
    Pe termen lung, a face programele gratuite reprezintă un pas către o lume a
 abundenței, în care nimeni nu va trebui să mai muncească din greu doar
 pentru a putea supraviețui. Oamenii se vor putea dedica activităților care
 sunt amuzante, cum ar fi programarea, după ce au petrecut obligatoriu zece
 ore pe săptămână cu sarcinile impuse, cum ar fi legislația, îndrumarea
 familială, repararea roboților și mineritul pe asteroizi. Nu va fi nevoie
 să-și poată câștiga existența din scrierea de programe.</p>
 
 <p>
    Deja am redus mult cantitatea de muncă pe care societatea, în ansamblu,
 trebuie s-o facă pentru a-și atinge nivelul actual de productivitate, însă
 doar o mică parte din asta se traduce în lucruri plăcute pentru cei care
 muncesc, fiindcă e nevoie de multă activitate neproductivă care s-o
 însoțească pe cea productivă. Cauzele principale ale acestei stări de fapt
 sunt birocrația și trasul la jug împotriva concurenților. Existența
 programelor libere va reduce semnificativ epuizarea de forțe în domeniul
 producerii de programe. Trebuie să facem asta, pentru ca progresele tehnice
 care măresc productivitatea să însemne mai puțină muncă pentru noi.</p>
 
 
 <h3 id="footnotes">Note de subsol</h3>
 
 <!-- The anchors do not match the actual footnote numbers because of
      revisions over time.  And if a new footnote is added, the references
      to existing footnotes that follow the new one must be changed.  -->
 <ol>
 <li id="f1">Alegerea cuvintelor în acest pasaj a fost neatentă. Ideea pe care vroiam s-o
 exprim era ca nimeni să nu fie obligat să plătească pentru
 <b>permisiunea</b> de a folosi sistemul GNU. Dar cuvintele nu sunt clare și
 lumea le interpretează mereu ca și cum ar spune că exemplarele sistemului
 GNU trebuie distribuite întotdeauna la preț mic sau chiar gratis. Nu asta a
 fost intenția; mai departe în text, manifestul menționează posibilitatea ca
 firmele care oferă serviciul de distribuire să lucreze contra
 cost. Ulterior, am învățat să fac atent distincția între „free” în sensul de
 libertate și „free” în sensul de preț. Programele libere sunt cele pe care
 utilizatorii au libertatea să le distribuie și să le modifice. Unii
 utilizatori pot obține copii gratis, în timp ce alții vor plăti ca să le
 obțină - iar dacă fondurile ajută la îmbunătățirea programelor, cu atât mai
 bine. Important este ca oricine deține o copie să aibă libertatea de a
 coopera cu alții în ceea ce privește folosirea ei.</li>
 
 <li id="f2a">Expresia „să dăruiesc” este o altă indicație că nu făcusem încă separarea
 clară între problema prețului și cea a libertății. Acum, noi recomandăm
 evitarea acestei expresii atunci când se vorbește despre programe
 libere. Vedeți <a
 href="/philosophy/words-to-avoid.html#GiveAwaySoftware">„Cuvinte și fraze
 care produc confuzie”</a> pentru mai multe explicații.</li>
 
 <li id="f2">Aici este un alt punct în care am dat greș în a discerne atent între cele
 două sensuri ale cuvântului <em>„free”</em>. Așa cum a fost formulată,
 afirmația nu este falsă - puteți obține copii ale programelor GNU gratis, de
 la prieteni sau prin rețea. Dar exprimarea sugerează o altă idee.</li>
 
 <li id="f3">Câteva firme de acest gen există, în prezent.</li>
 
 <li id="f4">Deși este o organizație non-profit și nu o firmă, de zece ani Free Software
 Foundation (<em>„Fundația pentru Programe Libere”</em>, prescurtat FSF -
 n.t.) și-a obținut cea mai mare parte a finanțării din serviciul de
 distribuire propriu. Puteți <a href="/order/order.html">comanda obiecte de
 la FSF</a> pentru a-i sprijini activitatea.
 </li>
 
 <li id="f5">Prin 1991, câteva firme de calculatoare au colaborat în a colecta fonduri
 pentru sprijinirea întreținerii compilatorului GNU C.</li>
 
 <li id="f8">Cred că m-am înșelat spunând că programele proprietare erau mijlocul cel mai
 utilizat pentru a face bani din programare. Se pare că, de fapt, modelul cel
 mai întâlnit de afacere era și este încă dezvoltarea de programe la
 comandă. Un astfel de model nu oferă posibilitatea de câștig permanent, deci
 firma trebuie să continue să facă efort efectiv pentru a obține
 venituri. Afacerile cu programe la comandă vor continua să existe, oarecum
 neatinse, într-o lume a programelor libere. Prin urmare, nu mă mai aștept ca
 majoritatea programatorilor să câștige mai puțin, într-o lume dominată de
 astfel de programe libere.</li>
 
 <li id="f6">În anii '80 nu realizasem încă ce derutant este să vorbești despre „problema
 proprietății intelectuale”. În mod clar, termenul acesta este tendențios;
 mai greu de înțeles este faptul că el pune sub aceeași umbrelă legi
 diferite, care se referă la aspecte foarte diverse. Astăzi stărui ca lumea
 să renunțe complet la termenul de „proprietate intelectuală”, ca nu cumva
 să-i facă și pe alții să creadă că legile acestea formează un tot
 unitar. Metoda de a clarifica lucrurile este să discutăm separat despre
 brevete de invenție, drepturi de autor și mărci comerciale. Vedeți <a
 href="/philosophy/not-ipr.html">mai multe explicații</a> despre cum
 răspândește acest termen confuzie și tendențiozitate.</li>
 
 <li id="f7">Ulterior am învățat să marcăm clar diferența dintre „free software” și
 „freeware”. Termenul „freeware” înseamnă programe pe care le puteți
 distribui liber, dar cărora în general nu aveți posibilitatea să le studiați
 și modificați codul-sursă; așa că, în mare parte, ele nu sunt programe
 libere. Vedeți <a href="/philosophy/words-to-avoid.html#Freeware">„Cuvinte
 și fraze care produc confuzie”</a> pentru mai multe explicații.</li>
 
 </ol>
 
 <div class="translators-notes">
 
 <!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't have notes.-->
  </div>
 </div>
 
 <!-- for id="content", starts in the include above -->
 <!--#include virtual="/server/footer.ro.html" -->
 <div id="footer">
 <div class="unprintable">
 
 <p>Pentru întrebări generale legate de FSF și GNU, vă rugăm să scrieți la <a
 href="mailto:gnu@gnu.org">&lt;gnu@gnu.org&gt;</a>.  Există și <a
 href="/contact/">alte moduri de a contacta</a> FSF. Legăturile stricate și
 alte corecturi sau sugestii pot fi trimise la <a
 href="mailto:webmasters@gnu.org">&lt;webmasters@gnu.org&gt;</a>.</p>
 
 <p>
 <!-- TRANSLATORS: Ignore the original text in this paragraph,
         replace it with the translation of these two:
 
         We work hard and do our best to provide accurate, good quality
         translations.  However, we are not exempt from imperfection.
         Please send your comments and general suggestions in this regard
         to <a href="mailto:web-translators@gnu.org">
 
         &lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>
 
         <p>For information on coordinating and submitting translations of
         our web pages, see <a
         href="/server/standards/README.translations.html">Translations
         README</a>. -->
 Muncim din greu și facem tot ceea ce ne stă în putință să punem la
 dispoziție traduceri exacte, de o calitate bună.  Cu toate acestea, nu
 suntem perfecți. Vă rugăm să ne trimiteți comentariile și sugestiile
 dvs. generale în această privință la <a
 href="mailto:web-translators@gnu.org">&lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>
 <p>Pentru informații despre coordonarea și trimiterea de traduceri pentru
 paginile noastre, consultați <a
 href="/server/standards/README.translations.html">ghidul de traduceri</a>.</p>
 </div>
 
 <!-- Regarding copyright, in general, standalone pages (as opposed to
      files generated as part of manuals) on the GNU web server should
      be under CC BY-ND 4.0.  Please do NOT change or remove this
      without talking with the webmasters or licensing team first.
      Please make sure the copyright date is consistent with the
      document.  For web pages, it is ok to list just the latest year the
      document was modified, or published.
      
      If you wish to list earlier years, that is ok too.
      Either "2001, 2002, 2003" or "2001-2003" are ok for specifying
      years, as long as each year in the range is in fact a copyrightable
      year, i.e., a year in which the document was published (including
      being publicly visible on the web or in a revision control system).
      
      There is more detail about copyright years in the GNU Maintainers
      Information document, www.gnu.org/prep/maintain. -->
 <p>Copyright &copy; 1985, 1993, 2003, 2005, 2007, 2008, 2009, 2010, 2014, 2015
 Free Software Foundation, Inc.</p>
 
 <p>
 Se acordă oricui permisiunea de a face sau de a distribui copii exacte ale
 acestui document, în orice mediu, cu condiția păstrării prezentei note de
 copyright și permisiuni. Distribuitorul trebuie să transmită destinatarului
 permisiunea redistribuirii, așa cum este prevăzut în această notă.
 <br />
 Nu este permisă crearea de versiuni modificate ale textului.
 </p>
 
 <!--#include virtual="/server/bottom-notes.ro.html" -->
 <div class="translators-credits">
 
 <!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't want credits.-->
 A translation by Răzvan Sandu / Traducere de Răzvan Sandu</div>
 
 <p class="unprintable"><!-- timestamp start -->
 Actualizată:
 
 $Date: 2022/01/01 14:30:31 $
 
 <!-- timestamp end -->
 </p>
 </div>
 </div>
 </body>
 </html>