diff options
Diffstat (limited to 'talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html')
-rw-r--r-- | talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html | 1261 |
1 files changed, 1261 insertions, 0 deletions
diff --git a/talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html b/talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html new file mode 100644 index 0000000..0f687fb --- /dev/null +++ b/talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html @@ -0,0 +1,1261 @@ +<!--#set var="PO_FILE" + value='<a href="/philosophy/po/copyright-and-globalization.ro.po"> + https://www.gnu.org/philosophy/po/copyright-and-globalization.ro.po</a>' + --><!--#set var="ORIGINAL_FILE" value="/philosophy/copyright-and-globalization.html" + --><!--#set var="DIFF_FILE" value="" + --><!--#set var="OUTDATED_SINCE" value="2011-09-20" --> +<!--#set var="ENGLISH_PAGE" value="/philosophy/copyright-and-globalization.en.html" --> + +<!--#include virtual="/server/header.ro.html" --> +<!-- Parent-Version: 1.77 --> + +<!-- This file is automatically generated by GNUnited Nations! --> +<title>Copyrightul și globalizarea în era rețelelor de calculatoare - Proiectul GNU +- Fundația pentru Software Liber</title> + +<!--#include virtual="/philosophy/po/copyright-and-globalization.translist" --> +<!--#include virtual="/server/banner.ro.html" --> +<!--#include virtual="/server/outdated.ro.html" --> +<h2>Copyrightul și globalizarea în era rețelelor de calculatoare</h2> + +<p> +<i>Aceasta este o transcriere editată a unui discurs ținut la <abbr +title="Massachusetts Institute of Technology">MIT</abbr> în Forumul de +Comunicări, joi, 19 aprilie 2001 între 17:00 - 19:00</i></p> + +<p> +<b>DAVID THORBURN, moderator</b>: Vorbitorul nostru de astăzi, Richard +Stallman, este o figură legendară în lumea programării, iar experiența mea +de a încerca să găsesc un partener care să împartă podiumul cu el a fost +instructivă. Un distins profesor de la <abbr>MIT</abbr> mi-a spus că +Stallman trebuie înțeles ca o figură carismatică dintr-o parabolă biblică +— un fel de lecție-snoavă din Vechiul Testament. „Imaginează-ți”, mi-a +spus, „un Moise sau un Ieremia — mai bine un Ieremia”. Și eu am zis +„ei, asta-i foarte admirabil.</p> +<p> +Asta este minunat. Îmi confirmă senzația despre genul de contribuție pe care +el a adus-o lumii. Atunci de ce eziți să împarți podiumul cu el?” Răspunsul +lui: „Ca și Ieremia sau Moise, el m-ar copleși pur și simplu. Nu voi apărea +în aceeași comisie cu el, dar, dacă mi-ai cere să numesc cinci oameni în +viață care ne-au ajutat cu adevărat pe toți, Richard Stallman ar fi unul +dintre ei”.</p> +<p> +<b>RICHARD STALLMAN</b>: S-ar cuveni [să încep prin a explica de ce am +refuzat să permit ca acest Forum să fie difuzat pe web], în caz că nu este +clar care este problema: Software-ul folosit pentru difuzarea pe web îi cere +utilizatorului să descarce un anumit software pentru a primi emisiunea. Acel +software nu este software liber. Este disponibil gratuit, dar numai ca +executabil, care este o înșiruire misterioasă de numere.</p> +<p> +Este secret ce face el. Nu-l poți studia; nu-l poți schimba; și desigur nu-l +poți publica în propria ta versiune modificată. Iar acestea sunt printre +libertățile esențiale în definiția „software-ului liber”.</p> +<p> +Așadar, dacă vreau să fiu un militant sincer pentru software-ul liber, nu +pot să mă plimb și să țin discursuri, apoi să pun presiune pe oameni să +folosească software neliber. Mi-aș submina propria cauză. Iar dacă nu arăt +că îmi iau principiile în serios, nu mă pot aștepta ca alții să le ia în +serios.</p> +<p> +Totuși, acest discurs nu este despre software liber. După ce lucrasem la +mișcarea pentru software liber mai mulți ani și oamenii începuseră să +folosească unele părți din sistemul de operare GNU, am început să primesc +invitații să țin discursuri [unde]... oamenii m-au întrebat: „Cum se +generalizează ideile despre libertate pentru utilizatorii de software la +alte clase de lucruri?”</p> +<p> +Și, desigur, oamenii întrebau lucruri naive ca „ar trebui ca hardware-ul să +fie liber?” „Ar trebui ca acest microfon să fie liber?”</p> +<p> +Ei bine, ce înseamnă asta? S-ar cuveni să fii liber să-l copiezi și să-l +modifici? În ce privește modificarea, dacă cumperi microfonul, nimeni nu te +va opri să-l modifici. Iar în ce privește copierea, nimeni nu deține un +copiator de microfoane. În afară de „Star Trek”, acele lucruri nu +există. Poate într-o zi vor exista analizoare și asambloare și chiar va fi +posibil să copiezi un obiect fizic, iar atunci aceste întrebări, dacă ai +voie să faci aceasta, vor deveni foarte importante. Vom vedea companiile +agroindustriale cum încearcă să-i împiedice pe oameni să copieze mâncarea, +și aceea va deveni o dispută politică majoră, dacă acea capacitate +tehnologică va exista vreodată. Nu știu dacă va fi așa; este doar o +speculație în prezent.</p> +<p> +Dar pentru alte feluri de informație, poți ridica această problemă, pentru +că, teoretic, orice fel de informație care poate fi stocată într-un +calculator poate fi copiată și modificată. Așadar, chestiunile etice ale +software-ului liber, chestiunile despre dreptul unui utilizator de a copia +și modifica software-ul, sunt aceleași cu întrebările legate de alte feluri +de informații publicate. Acum, eu nu vorbesc despre informații private, de +exemplu informațiile personale, care nu sunt concepute să fie disponibile +publicului. Vorbesc despre drepturile pe care ar trebui să le aveți dacă +obțineți copii ale unor date publicate când nu există nicio tentativă de a +le ține secrete.</p> +<p> +Pentru a-mi explica ideile privind subiectul, aș vrea să trec în revistă +istoria distribuirii informației și a copyrightului. În antichitate, cărțile +se scriau de mână cu condeiul și oricine știa să citească și să scrie putea +copia o carte cam la fel de eficient ca oricine altcineva. Cineva care făcea +aceasta toată ziua probabil devenea ceva mai priceput, dar nu exista o +diferență imensă. Și, deoarece copiile erau făcute una câte una, nu exista o +economie de scară. Să faci zece cópii dura de zece ori mai mult decât să +faci o copie. Nimic nu forța nici centralizarea; o carte putea fi copiată +oriunde.</p> +<p> +Din cauza acestei tehnologii, din cauză că ea nu impunea cópii identice, în +lumea antică nu exista aceeași diviziune totală între copierea unei cărți și +scrierea unei cărți. Există pași intermediari care aveau sens. Înțelegeau +ideea de autor. Știau, de pildă, că această piesă a fost scrisă de Sofocle, +dar între a scrie o carte și a copia o carte existau alte lucruri utile pe +care le puteai face. De exemplu, puteai să copiezi un fragment dintr-o +carte, apoi să scrii niște cuvinte noi, apoi să continui să copiezi și să +scrii niște cuvinte noi și tot așa. Aceasta se numea „să scrii un +comentariu” — era un lucru obișnuit — și aceste comentarii erau +apreciate.</p> +<p> +Puteai, de asemenea, să copiezi un pasaj dintr-o carte, apoi să scrii alte +cuvinte și să copiezi un pasaj dintr-altă carte, apoi să continui să scrii +și tot așa, și aceasta avea drept rezultat un compendiu. Și compendiile au +fost folositoare. Există opere care s-au pierdut, dar părți din ele au +supraviețuit când au fost citate în alte cărți care au ajuns mai populare +decât originalele. Poate au copiat părțile cele mai interesante, așa că +oamenii au făcut o mulțime de cópii după acestea, dar nu s-au obosit să +copieze originalul, pentru că nu era destul de interesant.</p> +<p> +Din câte cunosc, nu exista niciun fel de copyright în lumea antică. Oricine +dorea să copieze o carte o putea copia. Mai târziu a fost inventat tiparul +și cărțile au început să fie copiate la tipar. Acum, tiparul nu era doar o +îmbunătățire cantitativă a ușurinței copierii. El a afectat în mod inegal +diverse tipuri de copiere pentru că introducea o economie de scară +inerentă. Cerea multă muncă să creezi matrița și mult mai puțină muncă să +faci multe copii identice ale paginii. Așadar, ca rezultat copierea cărților +a tins să devină o activitate centralizată de producție în masă. Copiile +oricărei cărți erau probabil făcute doar în câteva locuri.</p> +<p> +Aceasta mai însemna că cititorii de rând nu puteau copia cărți +eficient. Numai dacă aveai un tipar puteai face asta. Deci era o activitate +industrială.</p> +<p> +Acum, în primele secole ale tiparului, cărțile tipărite nu au înlocuit +complet copierea manuală. Încă se mai făceau cărți copiate de mână, uneori +de către oameni bogați, iar alteori de către oameni săraci. Oamenii bogați +făceau aceasta pentru a obține o copie deosebit de frumoasă care să arate +cât de bogați sunt, iar oamenii săraci o făceau pentru că poate nu aveau +destui bani să cumpere o copie tipărită, dar aveau timp să copieze o carte +de mână. Vorba cântecului, „Timpul nu este bani când timpul este tot ce ai”.</p> +<p> +Prin urmare, copierea manuală se mai practica într-o anumită măsură. Cred că +în secolul al XIX-lea tipărirea a devenit suficient de ieftină pentru ca și +oamenii săraci să-și permită cărți tipărite dacă știau carte.</p> +<p> +Copyrightul a fost dezvoltat în paralel cu folosirea tiparului și, dându-se +tehnologia tiparului, a avut efectul unui regulament industrial. El nu +limita ce puteau face cititorii; el limita ce puteau face editorii și +autorii. Copyrightul în Anglia a fost inițial o formă de cenzură. Trebuia să +obții permisiunea guvernului ca să publici o carte. Dar ideea s-a +schimbat. Pe timpul Constituției SUA, oamenii au ajuns la o idee diferită +despre scopul copyrightului și cred că acea idee a fost acceptată și în +Anglia.</p> +<p> +Pentru Constituția SUA s-a propus ca autorii să aibă dreptul la un +copyright, un monopol pe copierea cărților lor. Această propunere a fost +respinsă. În locul ei, a fost adoptată o propunere cu o diferență crucială, +anume că, în scopul promovării progresului, Parlamentul avea opțiunea de a +înființa un sistem de copyright care să creeze aceste monopoluri. Deci +monopolurile, conform Constituției SUA, nu există pentru beneficiul celor +care le dețin; ele există pentru promovarea progresului +științei. Monopolurile sunt acordate autorilor ca o modalitate de a le +modifica comportamentul și a-i convinge să facă ceva ce servește publicului.</p> +<p> +Așadar, scopul este să fie scrise și publicate mai multe cărți pe care alți +oameni să le poată citi. Și se crede că aceasta contribuie la sporirea +activității literare, sporirea scrierilor științifice și din alte domenii, +iar astfel societatea învață. Acesta este scopul care trebuie +servit. Crearea monopolurilor private a fost doar un mijloc pentru atingerea +unui scop, iar scopul este unul public.</p> +<p> +Copyrightul în epoca tiparului era destul de blând fiindcă era un regulament +industrial. El îngrădea numai activitățile editorilor și ale +autorilor. Bine, într-un sens strict, oameni săraci care copiau cărți manual +probabil încălcau și ei copyrightul. Dar nimeni nu a încercat măcar să le +impună copyrightul pentru că acesta era înțeles ca un regulament industrial.</p> +<p> +Copyrightul în epoca tiparului era, de asemenea, ușor de impus deoarece +trebuia impus numai acolo unde exista un editor, iar editorii, prin natura +lor, se făceau cunoscuți. Dacă încerci să vinzi cărți, trebuie să le spui +oamenilor unde să vină pentru a le cumpăra. Nu trebuie să intri în casa +fiecăruia ca să impui copyrightul.</p> +<p> +Și, în sfârșit, copyrightul poate să fi fost un sistem benefic în acel +context. Copyrightul în SUA este considerat de către erudiții în drept un +schimb, un troc între public și autori. Publicul renunță la o parte din +dreptul său natural de a face cópii, iar în schimb obține ca beneficiu mai +multe cărți scrise și publicate.</p> +<p> +Este acesta un schimb avantajos? Ei bine, când publicul general nu poate +face cópii pentru că ele pot fi făcute eficient doar la tipografii — +și cei mai mulți oamenii nu posedă o tipografie — rezultatul este că +publicul general renunță la o libertate pe care nu o poate exercita, o +libertate fără valoare practică. Așadar, dacă ai ceva ce este un produs +secundar al vieții tale și este inutil și dacă ai ocazia să îl schimbi +pentru altceva de valoare, ieși în câștig. Și de aceea copyrightul poate a +fost un târg avantajos pentru publicul acelei vremi.</p> +<p> +Dar contextul este în schimbare și aceasta trebuie să schimbe evaluarea +noastră etică a copyrightului. Acum, principiile etice de bază nu sunt +schimbate de progresele tehnologice; ele sunt prea fundamentale pentru a fi +afectate de astfel de eventualități. Dar decizia noastră față de orice +întrebare ține de consecințele alternativelor disponibile, iar consecințele +unei alegeri se pot schimba atunci când contextul se schimbă. Exact asta se +întâmplă în domeniul legii copyrightului, pentru că era tiparului este pe +sfârșite, făcând treptat loc erei rețelelor de calculatoare.</p> +<p> +Rețelele de calculatoare și tehnologia informației digitale ne readuc într-o +lume care seamănă mai mult cu lumea antică, în care oricine știe să citească +și poate folosi informația o poate și copia și poate face cópii la fel de +ușor ca oricine altcineva. Sunt copii perfecte și sunt la fel de bune ca +orice copii pe care le poate face altcineva. Deci centralizarea și economia +de scară introduse de tipar și de tehnologiile similare sunt în curs de +dispariție.</p> +<p> +Acest context schimbător schimbă și modul în care operează legea +copyrightului. Vedeți, legea copyrightului nu mai servește ca un regulament +industrial; acum, ea este o restricție draconică asupra publicului larg. Pe +vremuri era o restricție asupra editorilor pentru binele autorilor. Acum, la +modul practic, este o restricție asupra publicului pentru binele +editorilor. Copyrightul era blând și necontroversat. El nu restricționa +publicul general. Acum aceasta nu mai este adevărat. Dacă ai un calculator, +editorii au drept prioritate maximă să te restricționeze. Copyrightul era +ușor de impus pentru că era o restricție doar asupra editorilor, care erau +ușor de găsit, iar ceea ce publicau ei era ușor de văzut. Acum, copyrightul +este o restricție asupra fiecăruia dintre voi. Aplicarea lui necesită +supraveghere — o intruziune — și pedepse aspre și vedem aceste +lucruri ridicate la rang de lege în SUA și în alte țări.</p> +<p> +Și, se putea argumenta, copyrightul era un schimb avantajos pentru public +pentru că publicul renunța la niște libertăți pe care nu le putea +exercita. Ei bine, acum el poate exercita aceste libertăți. Ce faci dacă ai +un produs secundar care îți era inutil și pe care obișnuiai să-l vinzi, iar +apoi, dintr-o dată, descoperi că îl poți folosi? Îl poți consuma, +utiliza. Ce faci? Nu mai faci comerț cu el; îl păstrezi. Și asta ar dori +publicul, în mod natural, să facă. +Aceasta face publicul oricând i se dă șansa de a-și exprima preferința; +păstrează o parte din această libertate și o exercită. Napster este un +exemplu faimos de cum decide publicul să-și exercite libertatea de a copia +în loc să renunțe le ea. Deci pentru a acomoda legea copyrightului la +circumstanțele de astăzi, natural ar fi să reducem puterea pe care o primesc +deținătorii de copyright, să reducem cantitatea de restricții pe care ei le +impun publicului și să sporim libertatea pe care o păstrează publicul.</p> +<p> +Dar nu asta vor să facă editorii. Ce vor ei este exact opusul. Ei vor să +mărească puterile copyrightului până la punctul în care ei dețin controlul +ferm al oricărei folosiri a informației. Aceasta a condus la legi care au +generat o creștere nemaiîntâlnită a puterilor copyrightului. Libertăți pe +care publicul le avea în epoca tiparului sunt acum revocate.</p> +<p> +De exemplu, să ne uităm la e-cărți. Se face enorm de multă reclamă +e-cărților; n-ai cum să o eviți. Am zburat cu avionul în Brazilia și în +revista oferită era un articol care spunea că va dura poate 10 sau 20 de ani +până când vom trece cu toții la e-cărți. Evident, acest tip de campanie vine +de la cineva care o plătește. De ce fac ei asta? Cred că știu. Motivul este +că e-cărțile sunt o ocazie de a răpi câteva din libertățile reziduale pe +care cititorii de cărți tipărite le-au avut dintotdeauna și încă le mai au +— libertatea, de pildă, de a-i împrumuta o carte prietenului tău sau +de a o împrumuta de la bilioteca publică sau de a o vinde unui anticar sau +de a cumpăra o carte în mod anonim, fără a lăsa o înregistrare în baza de +date despre cine a cumpărat acea carte. Și poate chiar dreptul de a o citi a +doua oară.</p> +<p> +Acestea sunt libertăți pe care editorii ar vrea să le elimine, dar nu pot +face asta cu cărțile tipărite, pentru că ar fi o arogare de putere prea +evidentă și ar genera un protest public. Așa că au găsit o strategie +indirectă: întâi, obțin legislația care să elimine aceste libertăți pentru +e-cărți când nu există e-cărți; ca să nu fie controverse. Nu există +utilizatori deja existenți de e-cărți care sunt obișnuiți cu libertățile lor +și și le vor apăra. Aceasta au obținut cu Digital Millennium Copyright Act +în 1998. Apoi, introduc e-cărțile și treptat îi fac pe toți să comute de la +cărți tipărite la e-cărți și, în final, rezultatul este că cititorii și-au +pierdut aceste libertăți fără să fi existat vreun moment când libertățile le +erau luate și când ei ar fi putut să lupte ca să și le păstreze.</p> +<p> +Vedem, în același timp, eforturi de a răpi libertatea oamenilor de a folosi +alte tipuri de lucrări publicate. De exemplu, filmele care sunt pe DVD-uri +sunt publicate într-un format cifrat care a fost secret — era conceput +să fie secret — și singurul mod în care companiile de filme ți-ar fi +spus formatul, ca să faci un DVD player, era dacă semnai un contract să +incluzi anumite restricții în player, cu rezultatul că publicul ar fi fost +oprit chiar și de la a-și exercita pe deplin drepturile lui legale. Apoi, +câțiva programatori isteți din Europa au descoperit formatul DVD-urilor și +au scris un pachet de software liber care să citească un DVD. Astfel a +devenit posibil să folosiți software liber împreună cu sistemul de operare +GNU+Linux ca să vă uitați la DVD-ul pe care l-ați cumpărat, care este o +acțiune perfect legitimă. S-ar cuveni să puteți face asta cu software liber.</p> +<p> +Dar companiile de filme au obiectat și au mers la tribunal. Vedeți, +companiile de filme făceau pe vremuri o mulțime de filme cu un savant nebun +căruia cineva îi spunea „dar, Doctore, există lucruri pe care Omul nu este +menit să le cunoască”. Probabil s-au uitat prea mult la propriile lor filme, +căci au ajuns să creadă că formatul DVD este ceva ce Omul nu este menit să +cunoască. Și au obținut o decizie judecătorească pentru cenzura totală a +software-ului de redat DVD-uri. A fost interzis chiar și să pui o legătură +către un site unde această informație este disponibilă legal în afara +SUA. S-a făcut un apel împotriva acestei decizii. Am semnat și eu o scurtă +expunere ca prieten al tribunalului [<em>n. trad.</em> amicus curiae], mă +mândresc să o spun, deși joc un rol mic în acea bătălie.</p> +<p> +Guvernul SUA a intervenit direct pentru tabăra adversă. Aceasta nu este o +surpriză dacă luăm în calcul de ce Digital Millennium Copyright Act a trecut +în primul rând. Motivul este sistemul de finanțare a campaniilor pe care îl +avem în SUA, care este, în esență, un sistem de mită legalizată în care +candidații sunt cumpărați de companii înainte ca măcar să fie aleși. Și, +desigur, ei știu cine le este stăpân — știu pentru cine lucrează +— și trec legi care să le dea companiilor puteri mai mari.</p> +<p> +Ce se va întâmpla cu această bătălie, nu știm. Dar între timp Australia a +trecut o lege asemănătoare și Europa aproape a terminat de adoptat una; deci +planul este să nu lase nici un loc pe pământ unde această informație să +poată fi pusă la dispoziția oamenilor. Dar SUA rămâne liderul mondial în +încercarea de a opri publicul să distribuie informații care au fost +publicate.</p> +<p> +SUA nu este totuși prima țară care a făcut din asta o prioritate. Uniunea +Sovietică îi dădea o mare importanță. Acolo, această copiere și +redistribuire neautorizată se numea Samizdat și, pentru a o stârpi, au +dezvoltat o serie de metode: întâi, gărzi care să păzească fiecare +echipament de copiat ca să vadă ce copiază lumea și să prevină copierea +clandestină. A doua, pedepse aspre pentru cine era prins făcând copii +ilegale. Puteai fi trimis în Siberia. A treia, racolarea informatorilor, +cerința ca toată lumea să-și toarne vecinul și colegii la serviciul de +informații. A patra, răspunderea colectivă — Tu! Tu ai să păzești acel +grup! Dacă îl prind pe vreunul din ei copiind, tu intri la pușcărie. Așa că +păzește-i intens. Și a cincea, propaganda, începând din copilărie să-i +convingă pe toți că numai un oribil dușman al poporului ar face vreodată +copii ilegale.</p> +<p> +SUA folosește aceste metode acum. Întâi, gărzi care să păzească +echipamentele de copiere. Ei bine, în magazinele de copiat, au gărzi umane +care verifică ce copiezi. Dar gărzile umane care să supravegheze ce copiezi +pe calculatorul tău ar fi prea scumpe; manopera este prea scumpă. De aceea +au gărzi robotice. Acesta este scopul Digital Millennium Copyright +Act. Acest software stă pe calculatorul tău; este singurul mod în care poți +accesa anumite date și el te împiedică să le copiezi.</p> +<p> +Există un plan de a introduce acest software pe fiecare disc dur, astfel +încât s-ar putea afla pe discul vostru fișiere pe care nici nu le puteți +accesa decât dacă obțineți de la un server de rețea permisiunea să accesați +acel fișier. Și să ocoliți acest software sau chiar și să le spuneți altora +cum să-l ocolească este un delict.</p> +<p> +A doua, pedepse aspre. Acum câțiva ani, dacă făceai cópii după ceva și le +dădeai prietenilor tăi ca să-i ajuți, nu era un delict. Nu a fost niciodată +un delict în SUA. Apoi au făcut din aceasta un delict de gravitate maximă, +astel că puteți intra la închisoare ani de zile dacă împărțiți ceva cu +vecinul vostru.</p> +<p> +A treia, informatorii. Poate ați observat reclamele de la televizor, +reclamele din metrourile din Boston rugându-i pe oameni să-și pârască +colegii la serviciul de informații, care oficial se numește Asociația +Dezvoltatorilor de Software.</p> +<p> +Și a patra, răspunderea colectivă. În SUA, aceasta s-a făcut prin recrutarea +furnizorilor de servicii Internet, făcându-i răspunzători legal pentru tot +ce oferă spre descărcare clienții lor. Singurul mod în care pot evita să fie +găsiți răspunzători este dacă au o procedură invariabilă de a deconecta sau +șterge informația în termen de două săptămâni după o plângere. Acum numai +câteva zile am auzit că un site inteligent de protest care critica Citibank +pentru niște reguli murdare ale lor a fost deconectat în acest fel. În +zilele noastre, nici măcar nu ai dreptul la un proces; pur și simplu ți se +deconectează site-ul.</p> +<p> +Și, în cele din urmă, propaganda, începând din copilărie. De aceea se +folosește cuvântul „pirat”. Dacă vă amintiți acum câțiva ani, termenul +„pirat” li se aplica editorilor care nu-l plăteau pe autor. Dar acum el a +fost întors complet pe dos. Li se aplică membrilor publicului care scapă de +sub controlul editorului. El este folosit pentru a-i convinge pe oameni că +numai un urât dușman al poporului ar face vreodată copii interzise. Spune că +„a împărți cu vecinul tău este echivalent moral cu a ataca o navă”. Sper că +nu sunteți de acord cu asta și, dacă nu sunteți, sper că veți refuza să +folosiți cuvântul astfel.</p> +<p> +Așadar, editorii cumpără legi pentru a-și da lor înșiși mai multă putere. În +plus, extind și durata în timp a copyrightului. Constituția SUA spune că +copyrightul trebuie să dureze un timp limitat, dar editorii vor ca el să +dureze veșnic. Totuși, să schimbi constituția ar fi cam dificil, așa că au +găsit o cale mai ușoară care obține același rezultat. La fiecare 20 de ani, +ei extind retroactiv copyright-ul cu 20 de ani. Deci rezultatul este că, la +orice moment, copyright-ul durează, nominal, o anumită perioadă și orice +copyright dat va expira nominal într-o zi. Dar nu se ajunge niciodată la +acea expirare pentru că fiecare copyright este extins cu 20 de ani la +fiecare 20 de ani; astfel, nicio operă nu va mai intra în domeniul +public. Acesta a fost numit „copyright perpetuu în rate”.</p> +<p> +Legea din 1998 care a extins copyrightul cu 20 de ani este cunoscută ca +„Actul Mickey Mouse pentru Extinderea Copyrightului” deoarece unul dintre +sponsorii acestei legi a fost Disney. Disney și-a dat seama că copyrightul +pe Mickey Mouse avea să expire, iar ei nu vor ca aceasta să se întâmple +vreodată, fiindcă fac mulți bani de pe urma acelui copyright.</p> +<p> +Acum, titlul original al acestei expuneri trebuia să fie „Copyrightul și +globalizarea”. Dacă priviți globalizarea, vedeți că ea este efectuată +printr-un număr de prevederi create în numele eficienței economice sau prin +așa numite tratate de comerț liber, care sunt concepute să le dea +companiilor putere deasupra legilor și a prevederilor. Ele nu se referă cu +adevărat la comerțul liber. Ele se referă la un transfer al puterii: să +îndepărteze puterea de a decide legile de la cetățenii oricărei țări care +s-ar putea gândi la propriile interese și să dea acea putere companiilor +care nu se gândesc la interesele acelor cetățeni.</p> +<p> +Democrația este problema în viziunea lor, iar aceste tratate sunt gândite să +pună capăt problemei. De exemplu, <abbr title="Tratatul Nord-American pentru +Comerț Liber">NAFTA</abbr> chiar conține dispoziții, cred, permițând +companiilor să dea în judecată alt guvern pentru a se descotorosi de o lege +care consideră ei că interferează cu profiturile lor în respectiva +țară. Așadar, companiile străine au mai multă putere decât cetățenii țării.</p> +<p> +Acestea sunt încercări care se fac de a extinde acest sistem dincolo de +<abbr>NAFTA</abbr>. De exemplu, acesta este unul din scopurile așa-numitei +zonei de comerț liber a Americilor, să extindă acest principiu la toate +țările din America de Sud și din Caraibe, iar acordul multilateral despre +investiții era conceput să-l împrăștie în toată lumea.</p> +<p> +Un lucru pe care l-am văzut în anii '90 este că aceste tratate încep să +impună copyrightul prin toată lumea, în feluri mai puternice și mai +restrictive. Aceste tratate nu sunt tratate de comerț liber. Ele sunt +tratate de comerț controlate de corporații, folosite pentru a le da +corporațiilor controlul asupra comerțului mondial, cu intenția de a elimina +comerțul liber.</p> +<p> +Când SUA era o țară în curs de dezvoltare în secolul al XIX-lea, SUA nu a +recunoscut copyrighturile străine. Aceasta a fost o decizie luată cu grijă +și a fost o decizie inteligentă. S-a admis că ar fi dezavantajos ca SUA să +recunoască copyrighturile străine, că ar suge capital și nu ar face prea +mult bine.</p> +<p> +Aceeași logică s-ar aplica astăzi țărilor în curs de dezvoltare, dar SUA are +suficientă putere ca să le forțeze să treacă peste propriile interese. De +fapt, este o greșeală să vorbim despre interesele țărilor în acest +context. De fapt, cred că majoritatea ați auzit despre absurditatea de a +încerca să judeci interesul public însumând averea tuturor. Dacă americanii +din pătura de mijloc are pierde un miliard de dolari, iar Bill Gates ar +câștiga două miliarde, ar ieși americanii în general în câștig? Ar fi asta +bine pentru America? Dacă te uiți numai la total, parcă ar fi bine. Totuși, +acest exemplu arată că totalul este un mod greșit de a judeca pentru că Bill +Gates nu are neapărat nevoie de două miliarde de dolari, pe când o pierdere +de un miliard pentru alți oameni care nu au avut mult nici la început poate +fi dureroasă. +Ei bine, într-o discuție despre aceste tratate comerciale, când auziți +oamenii vorbind despre interesele cutărei sau cutărei țări, ceea ce fac +pentru fiecare țară este să adune venitul tuturor. Bogații și săracii sunt +însumați. Și asta este de fapt o scuză ca să aplice aceeași absurditate ca +să vă determine să ignorați efectul asupra distribuției bogăției în țară, să +ignorați dacă tratatul va face distribuția și mai inegală, așa cum a făcut +în SUA.</p> +<p> +Deci nu interesul SUA este servit când copyrightul este impus în toată +lumea. Sunt interesele unor proprietari de companii, dintre care mulți sunt +în SUA, iar unii în alte țări. În nici un caz nu servește interesul public.</p> +<p> +Dar ce ar fi rezonabil de făcut? Dacă credem în scopul copyrightului +enunțat, de pildă, în Constituția SUA, scopul promovării progresului, ce +tactici inteligente am putea folosi în era rețelelor de calculatoare? +Desigur, în loc să creștem puterea copyrightului, trebuie să o reducem +pentru a da publicului larg o zonă de libertate în care să poată folosi +beneficiile tehnologiei digitale, să poată folosi rețelele de +calculatoare. Dar cât de departe trebuie să împingem aceasta? Este o +întrebare interesantă, pentru că nu cred că ar trebui neapărat să eliminăm +total copyrightul. +Ideea de a da la schimb niște libertăți pentru mai mult progres ar putea +încă fi un târg avantajos la un anumit nivel, chiar dacă copyrightul +tradițional renunță la prea multă libertate. Dar ca să ne gândim la aceasta +în mod inteligent, primul lucru pe care trebuie să-l recunoaștem este că nu +există niciun motiv să uniformizăm totul. Nu există niciun motiv să insistăm +să facem același troc pentru toate tipurile de opere.</p> +<p> +De fapt, deja nu se mai întâmplă aceasta, pentru că există multe excepții +pentru muzică. Muzica este tratată foarte diferit sub legea +copyrightului. Dar insistența arbitrară asupra uniformității este folosită +de editori într-un mod deștept. Ei aleg un caz special aparte și construiesc +un argument că, în acel caz special, ar fi avantajos să avem atât +copyright. Apoi spun că, de dragul uniformității, trebuie să fie atât +copyright pentru toate. Deci, desigur, ei aleg cazul special unde pot +construi cel mai solid argument, chiar dacă este un caz special rar și nu +foarte important în ansamblu.</p> +<p> +Dar poate ar trebui să avem atât copyright pentru acel caz special în +particular. Nu trebuie să plătim același preț pentru tot ce cumpărăm. O mie +de dolari pentru o mașină nouă poate fi un chilipir. O mie de dolari pentru +o cutie de lapte este o afacere groaznică. Nu ați plăti un preț special +pentru tot ce cumpărați în alte domenii ale vieții. De ce ați face-o aici?</p> +<p> +Trebuie deci să examinăm diversele tipuri de lucrări, și aș vrea să vă +propun o cale de a face aceasta.</p> +<p> +Aceasta include rețete, programe pe calculator, manuale și culegeri, lucrări +de referință ca dicționarele și enciclopediile. Pentru toate aceste opere +funcționale, cred că problemele sunt la fel ca pentru software și aceleași +concluzii li se aplică. Oamenii ar trebui să aibă libertatea chiar și să +publice o versiune modificată, pentru că este foarte util să modifici +lucrări funcționale. Nevoile tuturor oamenilor nu sunt identice. Dacă eu am +scris lucrarea aceasta ca să facă treaba care consider că trebuie făcută, +ideea voastră despre treaba pe care vreți să o faceți poate fi +diferită. Așadar doriți să modificați această lucrare să facă ce este bine +pentru voi. +În acel moment, pot exista alți oameni cu nevoi similare cu ale voastre, iar +versiunea voastră modificată poate fi bună pentru ei. Oricine gătește știe +aceasta și s-a știut asta de sute de ani. Este normal să faci cópii după +rețete și să le dai altor oameni, și este normal și să schimbi o +rețetă. Dacă schimbați o rețetă și gătiți după ea pentru prietenii voștri și +ei o mănâncă cu plăcere, s-ar putea să vă întrebe „Îmi dai și mie rețeta?” +Atunci poate o veți scrie versiunea voastră și le veți da cópii. Este exact +același lucru pe care mult mai târziu am început să-l facem în comunitatea +de software liber.</p> +<p><a name="opinions"></a> Aceasta este o clasă de lucrări. A doua clasă de +lucrări constă din lucrări al căror scop este să spună ce cred anumiți +oameni. Este scopul lor să vorbească despre acei oameni. Aceasta include, să +zicem, memorii, eseuri de opinie, articole știintifice, anunțuri de vânzare +și cumpărare, cataloage de bunuri de vânzare. Întregul rost al acelor +lucrări este că vă spun ce gândește cineva sau ce crede cineva. Să le +modifici înseamnă să-i prezinți într-o lumină falsă pe autori; așa că +modificarea acestor lucrări nu este o activitate utilă din punct de vedere +social. Și deci copierea textuală este singurul lucru care trebuie să le fie +permis oamenilor.</p> +<p> +Următoarea întrebare este: trebuie ca oamenii să aibă dreptul copierii +textuale comerciale? Sau doar necomerciale? Vedeți, acestea sunt două +activități diferite pe care le putem distinge; de aceea, putem trata +întrebările separat — dreptul de a face copii textuale necomerciale și +dreptul de a face copii textuale comerciale. Păi, ar putea fi o bună tactică +de compromis să faci copyrightul să acopere copierea textuală comercială, +dar să le dai tuturor dreptul copierii textuale necomerciale. Astfel, +copyrightul pe copierea textuală comercială, ca și pe toate versiunile +modificate — numai autorul poate să aprobe o versiune modificată +— ar asigura în continuare aceeași sursă de venit pe care o furnizează +acum ca să finanțeze scrierea acestor opere, până la o limită oarecare.</p> +<p> +Dacă permitem copierea textuală necomercială, atunci copyrightul nu mai +trebuie să intre nepoftit în casa fiecăruia. Devine din nou un regulament +industrial, ușor de impus și nedureros, care nu mai cere pedepse draconice +și informatori pentru a-l impune. Deci obținem aproape toate beneficiile +— și scăpăm de aproape toate ororile — sistemului curent.</p> +<p> +A treia categorie este cea a operelor estetice sau de divertisment, unde cel +mai important lucru este numai senzația de a privi opera. Acum pentru aceste +opere, problema modificării este foarte dificilă pentru că, pe de o parte, +există ideea că aceste lucrări reflectă viziunea unui artist și a le schimba +înseamnă a te atinge de acea viziune. Pe de altă parte, avem faptul că +există un proces al artei populare, prin care o succesiune de oameni care +modifică o operă pot uneori să producă un rezultat extrem de bogat. Chiar și +când artiștii produc operele, împrumuturile din opere anterioare sunt adesea +benefice. Unele dintre piesele lui Shakespeare folosesc o narațiune care a +fost împrumutată dintr-o altă piesă. Dacă legile copyrightului de astăzi ar +fi fost în vigoare atunci, acele piese ar fi fost ilegale. +Deci este o întrebare grea ce să facem în legătură cu publicarea versiunilor +modificate ale unei opere estetice sau artistice, și ar putea trebui să +căutăm subdiviziuni mai fine ale categoriei ca să rezolvăm această +problemă. De exemplu, poate scenariile pentru jocuri pe calculator ar trebui +tratate într-un fel; poate toată lumea trebuie să fie liberă să publice +versiuni modificate ale acestora. Dar poate un roman trebuie tratat diferit; +poate, pentru acela, publicarea comercială ar necesita o înțelegere cu +autorul original.</p> +<p> +Acum, dacă publicarea comercială a operelor estetice va fi acoperită de +copyright, aceasta va trimite aproape toată sursa de venituri care există +astăzi către susținerea autorilor și a muzicienilor, până la limita la care +și sistemul prezent îi susține, pentru că el face o treabă foarte +proastă. Așadar, acesta ar fi un compromis rezonabil, ca și în cazul +operelor care îi reprezintă pe anumiți oameni.</p> +<p> +Dacă privim în viitor la momentul când era rețelelor de calculatoare va fi +început pe deplin, când vom fi trecut peste acest stadiu de tranziție, ne +putem imagina o altă modalitate pentru ca autorii să primească bani pentru +munca lor. +Imaginați-vă că avem un sistem monetar digital care îți permite să-i trimiți +altcuiva bani prin Internet; aceasta se poate face în diverse moduri +folosind cifrarea, de exemplu. Și imaginați-vă că ar fi permisă copierea +textuală a tuturor acestor opere estetice. Dar ele sunt scrise astfel încât, +când asculți sau citești sau privești una, la marginea ecranului tău apare o +casetă care spune „dați clic aici pentru a-i trimite autorului un dolar”, +sau muzicianului sau ce-o fi. Și ea doar stă acolo; nu te incomodează; este +la margine. Nu interferează cu ce faci, dar stă acolo, amintindu-ți că este +bine să-i susții pe scriitori și pe muzicieni.</p> +<p> +Astfel, dacă vă place opera pe care o citiți sau o ascultați, în final veți +zice „de ce să nu le dau acestor oameni un dolar? Este doar un dolar? Ce-i +asta? Nici n-am să-i simt lipsa”. Și oamenii vor începe să trimită câte un +dolar. Aspectul bun aici este că face copierea un aliat al autorilor și al +muzicienilor. Când cineva îi trimite o copie prin e-mail unui prieten, acel +prieten ar putea trimite de asemenea un dolar. Dacă chiar vă place, puteți +trimite câte un dolar de mai multe ori și acel dolar este mai mult decât vor +primi astăzi dacă cumpărați cartea sau CD-ul, căci ei primesc o fracțiune +minusculă din vânzare. Aceeași editori care cer puterea totală asupra +publicului în numele autorilor și al muzicienilor le trag clapa tot timpul +acestor autori și muzicieni.</p> +<p> +Vă recomand să citiți articolul lui Courtney Love în revista „Salon”, un +articol despre pirații care vor să folosească lucrările muzicienilor fără +să-i plătească. Acești pirați sunt casele de discuri care le plătesc +muzicienilor 4% din cifra de vânzare, în medie. Sigur, muzicienii cei mai +faimoși au mai multă influență. Ei primesc peste 4% din cifra lor mare de +vânzare, ceea ce înseamnă că o mulțime de muzicieni mijlocii care au un +contract de înregistrare primesc mai puțin de 4% din cifra lor mică de +vânzare.</p> +<p> +Iată cum merge: casa de discuri cheltuie bani pe publicitate și ei consideră +această cheltuială ca pe un avans dat muzicienilor, deși muzicienii nu-l văd +niciodată. Deci în teorie, când cumperi un CD, o frântură din acei bani +merge către muzicieni, dar nu și în realitate. În realitate, banii vor +răscumpăra cheltuielile de publicitate și numai dacă muzicienii au un succes +foarte mare vor mai vedea vreo fărâmă din banii aceia.</p> +<p> +Muzicienii, desigur, semnează contractele de înregistrare pentru că ei speră +să fie printre puținii care se îmbogățesc. Așadar, în esență, muzicienilor +li se oferă o loterie pentru a-i ispiti. Deși sunt buni la muzică, poate nu +sunt buni la raționamente logice și prudente ca să perceapă această +capcană. Așa că semnează și probabil nu se aleg decât cu publicitatea. Ei +bine, de ce să nu le oferim publicitatea într-un mod diferit, nu printr-un +sistem care se bazează pe restricționarea publicului și printr-un sistem al +complexului industrial care ne împovărează cu muzică proastă care se vinde +ușor. Decât așa, de ce să nu facem din impulsul natural al ascultătorului, +de a da mai departe muzica pe care o iubește, un aliat al muzicienilor? Dacă +am avea această casetă care să apară în software-ul de redare ca o cale de a +le trimite un dolar muzicienilor, atunci rețelele de calculatoare ar putea +fi mecanismul pentru a le face muzicienilor această publicitate, aceeași +care acum este singurul lucru pe care îl primesc din contractele de +înregistrare.</p> +<p> +Trebuie să vedem că sistemul de copyright existent se descurcă jalnic cu +susținerea muzicienilor, la fel de jalnic ca și comerțul mondial care +încearcă să ridice standardele de viață în Filipine și în China. Există +aceste zone de afaceri în care toată lumea muncește într-un sweatshop +[<em>n. trad.</em> atelier sau fabrică în care angajații muncesc prea multe +ore cu salarii mici și în condiții neigienice] și toate produsele sunt +fabricate în sweatshopuri. Știam că globalizarea este o cale foarte +ineficientă de a ridica standardele de viață în alte țări. Dacă un american +este plătit cu $20 pe orâ ca să facă ceva și tu îi dai acel post unui +mexican care este plătit poate cu șase dolari pe zi, ce s-a întâmplat este +că i-ai luat mulți bani unui lucrător american, i-ai dat o fracțiune +minusculă, câteva procente, unui lucrător mexican și ai înapoiat restul +companiei. Dacă scopul tău este să ridici standardele de viață ale +lucrătorilor mexicani, acesta este un mod groaznic de a o face.</p> +<p> +Este interesant de văzut cum același fenomen se petrece în industria +copyright-ului, aceeași idee generală. În numele acestor muncitori care clar +merită ceva, propui măsuri care le dau o fărâmă și de fapt mai mult +consolidează puterea corporațiilor de a ne controla viețile.</p> +<p> +Dacă încerci să înlocuiești un sistem foarte bun, trebuie să muncești din +greu ca să găsești o alternativă mai bună. Dacă știi că sistemul prezent +este prost, nu este așa greu să găsești o alternativă mai bună; standardul +pentru comparație este foarte jos. Trebuie întotdeauna să ne amintim aceasta +când analizăm chestiuni de politica copyrightului.</p> +<p> +Așadar, cred că am spus cam tot ce voiam să spun. Aș vrea să menționez că +mâine în Canada este Ziua de Concediu Medical [<em>n. trad.</em> o +sărbătoare fictivă inventată ca un protest la adresa capitalismului global, +în care lumea este încurajată să se prefacă bolnavă și să nu meargă la +serviciu]. Mâine este începutul unei conferințe pentru a încheia negocierea +unei zone de comerț liber a Americilor, pentru a se încerca extinderea +puterii corporatiste în noi țări, și se plănuiește un protest amplu în +Quebec. Am văzut metode extreme folosite pentru a strivi acest +protest. Multor americani li se blochează intrarea în Canada la o graniță pe +care se presupune că o pot trece oricând. Folosind cele mai șubrede pretexte, s-a ridicat un zid în jurul centrului +Quebecului pentru a fi folosit ca o fortăreață și a-i ține pe protestatari +afară. Am văzut multe stratageme murdare folosite împotriva protestului +public la adresa acestor tratate. Și deci puținul de democrație care mai +rămâne după ce puterile guvernamentale le-au fost luate guvernatorilor aleși +democratic și date companiilor și organelor internaționale neabilitate, +puținul rămas va pieri în urma suprimării protestelor publice împotriva +abuzului.</p> +<p> +Mi-am dedicat 17 ani din viață pentru munca la software liber și la +chestiuni conexe. Nu am făcut asta pentru că o consider cea mai importantă +chestiune politică de pe lume. Am făcut-o pentru că este domeniul în care am +știut că trebuie să-mi folosesc aptitudinile ca să fac mult bine. Dar ce s-a +întâmplat este că problemele generale de politică au evoluat, iar în lumea +de astăzi cea mai mare problemă politică este să rezistăm tendinței de a da +trusturilor putere asupra publicului și a guvernelor. Văd software-ul liber +și chestiunile conexe pe care le-am discutat astăzi ca pe o parte din +această problemă majoră. Astfel că m-am văzut lucrând indirect la acea +problemă. Sper să contribui cu ceva la acest efort.</p> +<p> +<b>RĂSPUNS</b>:</p> +<p> +<b>THORBURN</b>: Ne vom întoarce către audiență pentru întrebări și +comentarii într-un moment. Dar permiteți-mi să ofer un scurt răspuns +general. Mi se pare că cele mai puternice și mai importante îndrumări +practice pe care ni le oferă Stallman au două elemente-cheie. Unul este +înțelegerea că vechile prezumții despre copyright, vechile folosiri ale +copyrightului sunt nepotrivite; ele sunt contestate sau subminate de sosirea +calculatoarelor și a rețelelor de calculatoare. Aceasta poate fi evident, +dar este esențial.</p> +<p> +Al doilea este înțelegerea că era digitală ne cere să reconsiderăm cum +distingem și cântărim tipurile de muncă intelectuală și de creație. Stallman +are cu siguranță dreptate că anumite forme de strădanii intelectuale +justifică mai multă protecție prin copyright decât altele. Să încercăm să +identificăm sistematic aceste tipuri sau niveluri diferite de protecție prin +copyright mi se pare o cale prețioasă de a aborda problemele muncii +intelectuale ridicate de sosirea calculatorului.</p> +<p> +Dar cred că detectez și o altă temă care se ascunde sub ceea ce a spus +Stallman și care nu se referă deloc direct la calculatoare, ci mai general +la întrebări despre autoritatea democratică și despre puterea pe care +guvernele și corporațiile o exercită tot mai mult asupra vieților +noastre. Această fațetă populistă și anti-corporativă a discursului lui +Stallman este hrănitoare, dar și reducționistă, potențial simplistă. Și este +poate și prea idealistă. De exemplu, cum ar putea un poet sau compozitor sau +muzician autorul unui manual academic să supraviețuiască în această lume +nouă și curajoasă în care oamenii sunt încurajați, dar nu obligați, să-i +plătească pe autori? Cu alte cuvinte, mi se pare că discrepanța între +practica existentă și posibilitățile vizionare despre care speculează +Stallman este imensă.</p> +<p> +Așadar, voi încheia prin a-l ruga pe Stallman să elaboreze puțin anumite +aspecte ale expunerii sale și, în special, dacă dorește să detalieze modul +în care așa-numiții „creatori tradiționali” ar fi protejați în noul său +sistem de copyright.</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Înainte de toate, trebuie să subliniez că nu ar trebui să +folosim termenul „protecție” pentru a descrie ce face +copyrightul. Copyrightul îngrădește oamenii. Termenul „protecție” este un +termen de propagandă al companiilor care dețin copyrighturi. Termenul +„protecție” înseamnă că oprește ceva de la a fi cumva distrus. Ei bine, eu +nu cred că un cântec este distrus dacă există mai multe copii ale sale +redate mai mult. Nu cred nici că un roman este distrus dacă mai mulți oameni +citesc copii ale lui. Așa că nu voi folosi acel cuvânt. Consider că el +îndeamnă oamenii să se identifice cu grupul greșit.</p> +<p> +De asemenea, este o idee foarte proastă să vorbim despre proprietate +intelectuală din două motive. În primul rând, judecă preconceput cea mai +fundamentală întrebare din domeniu, care este: cum trebuie să tratăm aceste +lucruri și trebuie să le tratăm ca pe un fel de proprietate? A folosi +termenul „proprietate intelectuală” pentru a descrie acest domeniu înseamnă +a presupune că răspunsul este „da”, că așa trebuie tratate lucrurile și nu +altfel.</p> +<p> +În al doilea rând, încurajează supra-generalizarea. Proprietatea +intelectuală este un termen atotcuprinzător pentru diverse sisteme legale cu +origini independente, cum ar fi copyrightul, patentele, mărcile +înregistrate, secretele comerciale și alte câteva lucruri. Ele sunt aproape +complet diferite; nu au nimic în comun. Dar oamenii care aud termenul +„proprietate intelectuală” sunt dirijați spre o imagine falsă din care își +imaginează că există un principiu general al proprietății intelectuale care +a fost aplicat unor domenii specifice, și astfel ei presupun că aceste +diverse domenii ale legii sunt similare. Aceasta conduce nu numai la o +gândire neclară despre ce este bine să facem, ci face oamenii să nu priceapă +ce spune legea în fapt pentru că ei presupun că legea copyrightului, a +patentelor și a mărcilor înregistrate sunt similare, când, de fapt, ele sunt +total diferite.</p> +<p> +Deci dacă doriți să încurajați o gândire atentă și o înțelegere clară a ce +spune legea, evitați termenul „proprietate intelectuală”. Vorbiți despre +copyright. Sau despre patente. Sau despre mărci înregistrate sau despre +orice subiect doriți. Dar nu vorbiți despre proprietate +intelectuală. Opiniile despre proprietate intelectuală sunt aproape +obligatoriu prostești. Nu am o opinie despre proprietatea intelectuală. Am +opinii despre copyrighturi și patente și mărci înregistrate, și sunt +diferite. Am ajuns la ele prin procese de gândire diferite pentru că acele +sisteme legale sunt total diferite.</p> +<p> +Mă rog, am făcut o divagație, dar este extrem de important.</p> +<p> +Și acum să trec la subiect. Desigur, nu știm cât de bine ar funcționa, dacă +ar merge să le ceri oamenilor să-i plătească voluntar pe autorii și +muzicienii care le plac. Un lucru evident este: cât de bine ar merge un +astfel de sistem este proporțional cu numărul de oameni care participă în +rețea, iar acel număr, știm, va crește cu un ordin de mărime în decursul +câtorva ani. Dacă l-am încerca astăzi, ar putea eșua și asta nu ar dovedi +nimic pentru că, dacă ar participa de zece ori pe atâția oameni, ar putea +funcționa.</p> +<p> +Celălalt aspect este, noi nu avem acest sistem monetar digital; deci chiar +nu îl putem încerca astăzi. Am putea încerca să facem ceva +asemănător. Există servicii unde vă puteți înregistra ca să plătiți bani +cuiva — cam ca PayPal. Dar înainte să-i puteți plăti oricui prin +PayPal, trebuie să treceți prin multă hârțogărie și să le dați informații +personale, iar ei colectează date despre cui îi plătiți. Puteți avea +încredere să nu abuzeze de aceasta?</p> +<p> +Așadar dolarul poate nu vă descurajează, dar deranjul necesar pentru a plăti +vă poate descuraja. Ideea sistemului este că trebuie să fie simplu ca bună +ziua să plătești când ai chef, astfel încât să nu fie nimic care să vă +descurajeze decât suma propriu-zisă de bani. Iar dacă aceasta este suficient +de mică, de ce v-ar descuraja? Știm, totuși, că fanii chiar îi iubesc pe +muzicieni și știm că au existat trupe care i-au încurajat pe fani să copieze +și să redistribuie muzica și care au avut, și mai au, success, de exemplu +„Grateful Dead”. Ei își câștigă ușor existența cu muzica pentru că i-au +încurajat pe fani să o înregistreze și să copieze casetele. Nici nu și-au +pierdut vânzările de înregistrări.</p> +<p> +Migrăm ușor de la era tiparului la era rețelelor de calculatoare, dar asta +nu se întâmplă într-o zi. Oamenii încă cumpără o mulțime de discuri și +aceasta va continua probabil mulți ani — poate la infinit. Câtă vreme +această tendință continuă, simpla existență a copyrightului aplicat încă +vânzărilor comerciale ale înregistrărilor ar trebui să facă o treabă la fel +de bună ca și astăzi la a-i sprijini pe muzicieni. Desigur, aceasta nu este +prea bine, dar cel puțin nu va fi mai rău.</p> +<p> +<b>DISCUȚIE</b>:</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: [Un comentariu și o întrebare despre descărcarea liberă și +despre încercarea lui Stephen King de a-și vinde unul din romane în serie, +prin Internet]</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Da, este interesant de știut ce a făcut și ce s-a +întâmplat. Când am auzit prima oară despre aceasta, am fost euforic. M-am +gândit că poate face un pas înspre o lume care nu este bazată pe încercarea +de a ține publicul într-o strânsoare de fier. După aceea am văzut că chiar a +scris ca să le ceară oamenilor să-l plătească. Ca să vă explic ce a făcut, +el publica romanul în serie, în tranșe, și a spus: „dacă primesc destui +bani, voi publica mai mult”. Dar cererea pe care a făcut-o cu greu se putea +numi cerere. Îi intimida pe cititori. Spunea: „dacă nu plătiți, sunteți +răi. Iar dacă sunt prea mulți răi printre voi, am să mă opresc din scris”.</p> +<p> +Ei bine, în mod clar nu așa faci publicul să vrea să-ți trimită +bani. Trebuie să-i faci să te iubească, nu să se teamă de tine.</p> +<p> +<b>VORBITOR</b>: Detaliile erau că el cerea ca un anumit procentaj — +nu știu procentajul exact, pe la 90% cred — din oameni să trimită o +anumită sumă de bani, care, cred, era un dolar sau doi dolari sau undeva în +acel ordin de mărime. Trebuia să-ți tastezi numele și adresa de email și +alte informații ca să ajungi să o descarci, iar dacă nu se ajungea la acel +procentaj de oameni după primul capitol, el a spus că nu va mai lansa alt +capitol. Era foarte potrivnic publicului care descărca volumul.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Schema în care nu există copyright, dar oamenii sunt +rugați să facă donații voluntare, nu este susceptibilă de abuz din cauză că +oamenii vor plagia?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Nu. Nu aceasta am propus. Țineți minte, eu propun să existe +copyright care să acopere distribuirea comercială și să se permită numai +redistribuirea textuală necomercială. Deci oricine ar modifica documentul ca +să pună o legătură către propriul website, în loc de o legătură către +website-ul autorului, ar încălca în continuare copyrightul și ar putea fi +acționați în judecată exact ca și astăzi.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Înțeleg. Deci vă imaginați o lume în care încă există +copyright?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Da. Cum am spus, pentru acele tipuri de opere. Nu spun că +totul trebuie să fie permis. Propun să reducem puterile copyrightului, nu să +le abolim.</p> +<p> +<b>THORBURN</b>: Cred că o întrebare la care m-am gândit în tip ce vorbeai, +Richard, și din nou în timp ce răspundeai la această întrebare, este de ce +nu analizezi modurile în care calculatorul însuși elimină complet +intermediarul — așa cum Stephen King a refuzat să facă — și +poate stabili o relație personală.</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Da, se poate, și de fapt această donație voluntară este una +dintre căi.</p> +<p> +<b>THORBURN</b>: Te gândești la un sistem care nu implică deloc un editor?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Bineînțeles. Sper să nu-l implice, vedeți, pentru că +editorii îi exploatează teribil pe autori. Când îi întrebi despre aceasta pe +reprezentanții editurilor, ei răspund „păi, da, dacă un autor sau o trupă nu +vrea să ne folosească, nu trebuie obligați legal să o facă”. Dar, de fapt, +ei fac tot posibilul să creeze sistemul astfel încât aceasta să nu fie +fezabil. De exemplu, propun formate multimedia pentru copiere restricționată +și, ca să publici în aceste formate, trebuie să treci prin marile edituri +pentru că ei nu spun nimănui cum să publici astfel. Ei speră deci într-o +lume unde sistemele de redare vor reda aceste formate și, ca să obții ceva +ce poți reda pe acele sisteme, trebuie să vină prin edituri. +Deci, în practică, cu toate că nu există o lege interzicând unui autor sau +unui muzician să publice direct, nu va fi fezabil. Mai este și momeala de a +te îmbogăți, poate. Ei zic „te publicăm noi și poate o să ajungi bogat ca +Beatles-ii”. Alegeți-vă un grup foarte puternic și, desigur, doar o mică +parte din muzicieni vor fi ca ei. Dar această perspectivă îi va atrage să +semneze contracte care îi vor înlănțui pentru totdeauna.</p> +<p> +Editorii tind să nu respecte contractele cu autorii. De exemplu, contractele +de cărți prevăd de obicei ca dacă o carte se epuizează, drepturile să revină +la autor, iar în general editorii nu prea onorează acea clauză. Adesea +trebuie forțați. Ei bine, ce încep să facă în zilele noastre este să +folosească publicarea electronică drept scuză ca să spună că nu se va epuiza +niciodată; și niciodată nu trebuie să restituie drepturile. Ideea lor este, +când autorul nu are influență, convinge-l să semneze și, de atunci înainte, +nu va mai avea putere; numai editorul va avea puterea.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Ar fi bine să avem licențe libere pentru diverse feluri de +opere care să protejeze, pentru fiecare utilizator, libertatea de a le copia +în modul potrivit pentru acel fel de operă?</p> +<p> +<b>STALLMAN:</b> Da, oamenii lucrează la aceata. Dar pentru opere +nefuncționale, lucrurile nu se pot substitui între ele. Să examinăm o +lucrare funcțională, să zicem un procesor de texte. Păi, dacă cineva face un +procesor de texte liber, îl poți folosi pe acela. Nu ai nevoie de +procesoarele de texte nelibere. Dar nu aș spune că un cântec liber este un +surogat pentru toate cântecele nelibere sau că un roman liber este un +surogat pentru toate romanele nelibere. Pentru aceste tipuri de opere, +situația este diferită. Eu cred că trebuie pur și simplu să înțelegem că +aceste legi nu merită să fie respectate. Nu este greșit să împarți cu +vecinul tău și, dacă cineva vă spune că nu puteți împărți cu vecinul vostru, +nu ar trebui să-l ascultați.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Cu privire la lucrările funcționale, cum concepeți +echilibrul între nevoia de a aboli copyrightul și nevoia unor stimulente +economice pentru ca aceste lucrări funcționale să fie dezvoltate?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Ei bine, ce vedem este, întâi de toate, că acest stimulent +economic este mai puțin necesar decât a presupus lumea. Uitați-vă la +mișcarea pentru software liber unde avem peste 100.000 voluntari cu norme +parțiale care dezvoltă software liber. Vedem și că sunt alte căi de a +strânge bani pentru aceasta care nu se bazează pe a opri publicul să copieze +și să modifice aceste opere. +Aceasta este povața interesantă a mișcării pentru software liber. În afară +de faptul că vă oferă o cale de a folosi un calculator păstrându-vă +libertatea de a împărți și coopera cu alții, ne mai arată și că această +supoziție negativă, că oamenii nu ar face niciodată aceste lucruri decât +dacă li se acordă prerogative speciale de a forța lumea să-i plătească, este +pur și simplu greșită. Multă lume va face aceste lucruri. Apoi, dacă ne +uităm, să zicem, la scrierea de monografii care servesc de manuale în multe +arii științifice în afara celor mai de bază, autorii nu fac bani din +aceasta. +Avem acum și un proiect de enciclopedie liberă care este, de fapt, un +proiect de enciclopedie fără reclame și care face progrese. Aveam un proiect +pentru o enciclopedie GNU, dar l-am comasat cu proiectul comercial când au +adoptat licența noastră. În ianuarie, au comutat la Licența GNU pentru +Documentație Liberă pentru toate articolele din enciclopedia lor. Așa că am +spus, „să ne unim forțele cu ei și să îndemnnăm lumea să le aducă +contribuții”. Se numește „NUPEDIA” și veți găsi o legătură către ea dacă +vizitați http://www.gnu.org/encyclopedia. Și iată cum am extins dezvoltarea +în comun a unei baze libere de cunoștințe utile de la software la o +enciclopedie. Acum sunt foarte încrezător că în toate domeniile lucrărilor +funcționale, nu avem nevoie de acel stimulent economic chiar atât încât să +paralizăm folosirea acelor lucrări.</p> +<p> +<b>THORBURN</b>: Bine, dar în celelalte două categorii?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Pentru celelalte două clase de lucrări, nu știu. Nu știu +dacă oamenii vor scrie într-o bună zi romane fără să se preocupe dacă vor +câștiga bani cu ele. Într-o lume care va fi depășit sărăcia, gândesc că o +vor face. Poate ce trebuie să facem ca să ajungem la acea lume lipsită de +sărăcie este să eliminăm controlul corporațiilor asupra economiei și a +legilor. Deci, efectiv, este o problemă de „oul sau găina”. Pe care o facem +prima? Cum ajungem la o lume în care oamenii nu sunt ahtiați după bani, +decât dacă eliminăm controlul companiilor? Și cum eliminăm controlul +companiilor decât dacă — În orice caz, nu știu, dar de aceea propun +pentru început un sistem de copyright de compromis ca o cale de a genera un +venit pentru oamenii care scriu acele opere.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Cum credeți, concret, că s-ar implementa acest sistem de +copyright în contextul strânsorii pe care interesele corporațiilor o au +asupra politicienilor americani, din cauza sistemului de finanțare a +campaniilor?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Mă depășește. Aș vrea să pot ști. Este o problemă +extraordinar de grea. Dacă aș ști cum să rezolv această problemă, aș +rezolva-o și nimic pe lume nu m-ar face să mă simt mai mândru.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Cum luptăm cu controlul corporațiilor? Căci când privim +aceste sume de bani pe care corporațiile le cheltuie ca sa facă lobby la +tribunale, este înfricoșător. Cazul DECS despre care vorbiți a costat până +acum vreun milion și jumătate de dolari din partea apărării. Dumnezeu știe +cât costă din partea corporațiilor. Aveți idee cum luptăm cu aceste sume +uriașe?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Am o sugestie. Dacă ar fi să sugerez să boicotăm complet +filmele, cred că oamenii mi-ar ignora sugestia. Ar considera-o prea +radicală. Deci aș vrea să fac o sugestie ușor diferită care ajunge, în +final, la aproape același rezultat, și anume, nu mergeți la un film decât +dacă aveți un motiv substanțial să credeți că este bun. Aceasta va duce, în +practică, la aproape același rezultat cu un boicot total al filmelor de la +Hollywood. În rezultat este aproape identic, dar în intenție este foarte +diferit. Am observat că multă lume merge la film pentru motive care nu au +nimic de-a face cu cât de bun cred ei că este filmul. Deci dacă schimbați +aceasta, dacă mergeți la un film numai dacă aveți motive să credeți că este +bun, le veți lua o bună parte din bani.</p> +<p> +<b>THORBURN</b>: Un mod de a interpreta discursul de astăzi, cred, este să +înțelegem că, oricând în societate apar tehnologii radicale și +transformatoare, există o luptă pentru controlul lor. Noi astăzi repetăm ce +s-a mai întâmplat în trecut. Din acest punct de vedere, nu există motive +pentru disperare, nici chiar pesimism, despre ce va fi pe termen lung. Dar, +pe termen scurt, încleștările pentru controlul textului și al imaginilor, al +tuturor formelor de informație, vor fi probabil dureroase și omniprezente. +De exemplu, ca profesor de mijloace de comunicare, accesul meu la imagini a +fost restrâns în anii recenți într-un mod care nu era posibil înainte. Dacă +scriu un eseu în care vreau să folosesc cadre statice, chiar și din filme, +îmi este mult mai greu să obțin permisiunea să le folosesc, iar prețurile +pentru a folosi acele cadre statice sunt mult mai mari — chiar și când +demonstrez că este o cercetare intelectuală și intră în categoria „folosirii +de bună credință”. Deci cred că, în acest moment de transformare prelungită, +poate perspectivele pe termen lung nu sunt atât de sumbre ca ceea ce se +întâmplă pe termen mai scurt. Dar, în orice caz, trebuie să înțelegem +ansamblul experiențelor noastre contemporane ca pe o nouă versiune a +încleștărilor pentru controlul resurselor tehnologice, care este un +principiu recurent în societatea occidentală.</p> +<p> +Este esențial și să înțelegem că istoria tehnologiilor anterioare este și ea +complicată. Impactul tiparului în Spania, de exemplu, este radical diferit +de impactul lui în Anglia sau în Franța.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Unul dintre lucrurile care mă deranjează când aud discuții +despre copyright este că adesea încep cu „vrem o schimbare la 180 de +grade. Vrem să înlăturăm orice tip de control”. Mi se pare că o parte din +substratul celor trei categorii care au fost sugerate este o acceptare a +faptului că există niște înțelepciune în copyright. Unii dintre criticii +modului în care funcționează în prezent copyrightul consideră că, de fapt, +ar trebui să fie diminuat și să funcționeze mai degrabă ca patentele și +mărcile înregistrate în termeni de durată. Mă întreb dacă vorbitorul nostru +ar putea comenta această strategie.</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Sunt de acord că este o idee bună să scurtăm durata +copyrightului. Pentru a încuraja publicarea, nu este absolut deloc nevoie să +permitem ca un copyright să dureze până la 150 de ani, ceea ce este posibil +sub legea curentă. Companiile susțineau că un copyright de 75 de ani pentru +o operă făcută la comandă nu este destul pentru a permite publicarea acestei +opere. Le provoc pe aceste companii să-și prezinte balanța contabilă +proiectată pe 75 de ani în viitor ca să susțină acele afirmații. Ceea ce vor +ele de fapt, este să poată extinde copyrightul pe opere vechi, ca să poată +continua să limiteze folosirea acestora. Dar cum poți să stimulezi producția +de opere în anii 1920 prin extinderea copyrightului astăzi, mie îmi scapă, +în afară de situația în care au o mașină a timpului undeva. Desigur, +într-unul din filemele lor, aveau o mașină a timpului. Poate asta le-a +afectat gândirea.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Ați luat în considerare extinderea conceptului de +„folosire de bună credință” și există nuanțe pe care ați vrea să ni le +expuneți?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Ideea de a le permite tuturor copierea textuală +necomercială a două dintre tipurile de opere ar putea fi interpretată ca o +extindere a folosirii de bună credință. Este mai mult decât ce înseamnă +folosirea de bună credință în prezent. Dacă ideea este că publicul renunță +la niște libertăți ca să stimuleze progresul, atunci poți trage linia în +diverse locuri. La ce libertăți renunță publicul și ce libertăți păstrează?</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Pentru a devia conversația pentru o secundă, în anumite +domenii ale divertismentului avem conceptul de „prezentare publică”. De +exemplu, copyrightul nu ne împiedică să cântăm colinde de Crăciun când este +sezonul, dar împiedică reprezentațiile publice. Și mă întreb dacă ar fi util +să ne gândim, în loc să extindem folosirea de bună credință la copierea +textuală necomercială, să o extindem la ceva mai puțin de atât, dar la mai +mult decât se înțelege în prezent prin folosire de bună credință.</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Credeam că asta ar putea fi suficient, dar apoi Napster m-a +convins de altceva, pentru că Napster este folosit de utilizatorii săi +pentru redistribuire textuală necomercială. Serverul Napster în sine este o +activitate comercială, dar oamenii care adaugă documente fac asta în mod +necomercial și ar fi putut face asta și pe propriile site-uri la fel de +ușor. Clocotul extraordinar, interesul în Napster și folosirea lui arată că +este foarte util. Acum sunt convins că oamenii trebuie să aibă dreptul de a +publica copii redistribuite necomercial, textual, după orice.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: O analogie care mi-a fost sugerată recent pentru întreaga +chestiune cu Napster a fost analogia unei biblioteci publice. Cred că mulți +din cei care ați ascultat argumgentele despre Napster ați auzit această +analogie. Mă întreb dacă puteți comenta despre aceasta. Apărătorii lumii +care spune că Napster trebuie să continue și să nu i se impună restricții +susțin cam așa: „când cineva intră într-o bibliotecă și împrumută o carte, +nu plătește pentru ea, și ea poate fi împrumutată de zeci, de sute de ori, +fără vreo plată în plus. De ce este Napster diferit?”</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Ei, nu este chiar același lucru. Dar trebuie să subliniez +că editorii vor să transforme bibliotecile publice în magazine cu plata la +fiecare folosire. Deci ei sunt împotriva bibliotecilor publice.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Aceste idei despre copyright ne pot sugera idei pentru +chestiuni care țin de legea patentelor, cum ar fi să facem medicamente +ieftine, nepatentate, pentru Africa?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Nu, nu au nicio legătură. Chestiunile de patente sunt +complet diferite de chestiunile de copyright. Ideea că ar avea ceva în comun +este una dintre consecințele nefericite care apar când folosim termenul +„proprietate intelectuală” și încurajăm lumea să îngrămădească aceste +chestiuni la un loc pentru că, după cum ați auzit, am vorbit despre situații +în care prețul unei copii nu este aspectul principal. Dar care este aspectul +principal al fabricării de medicamente contra SIDA pentru Africa? Este +prețul, nimic altceva decât prețul.</p> +<p> +Acum, lucrul despre care am vorbit ia naștere pentru că tehnologia +informației digitale îi dă fiecărui utilizator capacitatea de a face +cópii. Ei bine, nimic nu ne dă tuturor capacitatea de a face cópii după +medicamente. Nu am capacitatea să copiez un medicament pe care îl am. De +fapt, nimeni nu are; nu așa se fac. Acele medicamente se produc numai în +fabrici costisitoare și se fac în fabrici centralizate costisitoare, fie că +sunt medicamente nepatentate sau sunt importate din SUA. Oricum, vor fi +produse într-un număr mic de fabrici, iar întrebările sunt numai cât costă +și dacă sunt disponibile la un preț pe care oamenii Africii și-l pot +permite.</p> +<p> +Deci aceasta este o chestiune nemaipomenit de importantă, dar este o +chestiune total diferită. Există un singur domeniu unde apar probleme de +patente care sunt, de fapt, similare cu problema libertății de a copia și +acesta este domeniul agriculturii. Pentru că există lucruri patentate care +pot fi cópii, mai mult sau mai putin — anume, vietățile. Ele se +copiază când se reproduc. Nu este neapărat o copiere exactă; genele lor se +amestecă. Dar realitatea este că fermierii profită de milenii de această +capacitate a vietăților pe care le cresc de a se copia pe ele +însele. Agricultura înseamnă, în esență, să copiezi lucrurile pe care le +crești și să le tot copiezi în fiecare an. Când varietățile de plante și de +animale sunt patentate, când genele sunt patentate și folosite în acestea, +rezultatul este că fermierilor li se interzice să mai facă aceasta.</p> +<p> +Există un fermier în Canada căruia i-a crescut pe câmp o varietate patentată +și el a afirmat: „nu am făcut asta intenționat. Polenul a fost dus de vânt +și vântul cu acele gene a ajuns pe cultura mea de plante”. Și i s-a spus că +aceasta nu importă; că trebuie să le distrugă oricum. A fost un exemplu +extrem despre cât de mult poate un guvern să ia partea unui monopol.</p> +<p> +Deci cred că, urmând aceleași principii pe care le aplic la copierea +documentelor pe calculator, fermierii trebuie să aibă un drept indiscutabil +de a-și păstra semințele și de a-și prăsi animalele. Am putea avea patente +care să acopere companiile care operează cu semințe, dar nu și pe fermieri.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Să transformi un model într-un succes presupune mai mult +decât licențierea. Puteți vorbi despre aceasta?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Absolut. Știți, eu nu am răspunsurile. Dar cred că o parte +din ce este crucial pentru a produce informații libere, funcționale, este +idealismul. Oamenii trebuie să perceapă că este important ca informația să +fie liberă, că atunci când informația este liberă, o poți folosi pe +deplin. Când este limitată, nu poți. Trebuie să perceapă că informația +neliberă este o încercare de a-i diviza și de a-i ține neajutorați și +umili. Apoi le poate veni ideea: „să cooperăm ca să producem informația pe +care vrem să o folosim, ca să nu fie sub controlul unei persoane puternice, +care să ne dicteze ce putem face”.</p> +<p> +Aceasta amplifică enorm conceptul. Deși nu știu cât de bine va funcționa în +diverse domenii, cred că în domeniul educației, când ne uităm la manual, +cred că știu cum se poate face. Există o mulțime de profesori pe lume, +profesori care nu sunt la universități prestigioase — poate sunt la +liceu; poate sunt la colegii — unde ei nu scriu și publică prea multe +lucruri și unde nu există o cerere uriașă. Dar mulți dintre ei sunt +deștepți. Mulți își cunosc materiile bine și ar putea scrie manuale despre o +mulțime de materii ca să le împartă cu lumea și ar primi o apreciere +fantastică de la lumea care va învăța după ele.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Așa am propus și eu. Dar este curios că eu cunosc istoria +educației. Cu asta mă ocup — proiecte media educaționale +electronice. Dar n-am putut găsi un exemplu; Știți vreun exemplu?</p> +<p> +<b>STALLMAN</b> Nu, nu știu. Am început să propun această enciclopedie și +resursă de învățare liberă acum vreo doi ani și am crezut că va dura +probabil un deceniu ca lucrurile să-și dea drumul. Acum deja avem o +enciclopedie care avansează. Deci lucrurile merg mai repede decât am +sperat. Cred că ce ne lipsește sunt câțiva oameni care să înceapă să scrie +manuale libere. Scrieți unul despre materia voastră favorită sau o părticică +dintr-unul. Scrieți câteva capitole și provocați lumea să scrie restul.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: De fapt căutam chiar ceva mai mult decât atât. În această +structură este important cineva care să creeze o infrastructură la care toți +ceilalți pot contribui. Nu s-a implementat o infrastructură de la grădiniță +până la liceu care să acumuleze contribuții de materiale.</p> +<p> +Pot lua informațiile din multe locuri, dar nu sunt publicate sub licențe +libere, așa că nu le pot folosi pentru a face un manual liber.</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: De fapt, copyrightul nu acoperă faptele. Acoperă numai +felul în care sunt scrise. Deci poți învăța un domeniu de oriunde și să +scrii un manual, iar dacă vrei poți face acel manual liber.</p> +<p> +<b>ÎNTREBARE</b>: Dar nu pot scrie de unul singur toate manualele care îi +trebuie unui elev ca să treacă prin școală.</p> +<p> +<b>STALLMAN</b>: Da, este adevărat. Și nici eu nu am scris un întreg sistem +de operare liber. Am scris câteva bucăți și am invitat alți oameni să mi se +alăture scriind alte bucăți. Așadar, am dat un exemplu. Am spus: „eu merg în +direcția asta. Veniți cu mine și vom ajunge undeva”. Și mi s-au alăturat +suficienți oameni încât am ajuns undeva. Deci, dacă judecați la modul „cum +am să termin toată treaba asta gigantică”, poate fi demoralizant. Dar cheia +este, nu priviți așa. Gândiți-vă să faceți un pas și să înțelegeți că după +ce ați făcut un pas, alți oameni vor face noi pași și, împreună, veți duce +în final treaba la capăt.</p> +<p> +Presupunând că omenirea nu se autodistruge, munca pe care o depunem astăzi +să producem o infrastructură educațională liberă, resursele libere de studiu +pentru omenire, acestea vor fi folositoare cât timp există umanitatea. Dacă +durează 20 de ani să o terminăm, ce dacă? Așadar, nu luați în considerare +mărimea întregii lucrări. Luați în considerare bucata pe care o veți face +voi. Aceasta le va arăta oamenilor că este fezabilă și alții vor face alte +părți.</p> + + +<hr /> +<blockquote id="fsfs"><p class="big">Această expunere a fost publicată în <a +href="http://shop.fsf.org/product/free-software-free-society/"><cite>Free +Software, Free Society: The Selected Essays of Richard +M. Stallman</cite></a>.</p></blockquote> + +<div class="translators-notes"> + +<!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't have notes.--> + </div> +</div> + +<!-- for id="content", starts in the include above --> +<!--#include virtual="/server/footer.ro.html" --> +<div id="footer"> +<div class="unprintable"> + +<p>Pentru întrebări generale legate de FSF și GNU, vă rugăm să scrieți la <a +href="mailto:gnu@gnu.org"><gnu@gnu.org></a>. Există și <a +href="/contact/">alte moduri de a contacta</a> FSF. Legăturile stricate și +alte corecturi sau sugestii pot fi trimise la <a +href="mailto:webmasters@gnu.org"><webmasters@gnu.org></a>.</p> + +<p> +<!-- TRANSLATORS: Ignore the original text in this paragraph, + replace it with the translation of these two: + + We work hard and do our best to provide accurate, good quality + translations. However, we are not exempt from imperfection. + Please send your comments and general suggestions in this regard + to <a href="mailto:web-translators@gnu.org"> + + <web-translators@gnu.org></a>.</p> + + <p>For information on coordinating and submitting translations of + our web pages, see <a + href="/server/standards/README.translations.html">Translations + README</a>. --> +Muncim din greu și facem tot ceea ce ne stă în putință să punem la +dispoziție traduceri exacte, de o calitate bună. Cu toate acestea, nu +suntem perfecți. Vă rugăm să ne trimiteți comentariile și sugestiile +dvs. generale în această privință la <a +href="mailto:web-translators@gnu.org"><web-translators@gnu.org></a>.</p> +<p>Pentru informații despre coordonarea și trimiterea de traduceri pentru +paginile noastre, consultați <a +href="/server/standards/README.translations.html">ghidul de traduceri</a>.</p> +</div> + +<!-- Regarding copyright, in general, standalone pages (as opposed to + files generated as part of manuals) on the GNU web server should + be under CC BY-ND 3.0 US. Please do NOT change or remove this + without talking with the webmasters or licensing team first. + Please make sure the copyright date is consistent with the + document. For web pages, it is ok to list just the latest year the + document was modified, or published. + + If you wish to list earlier years, that is ok too. + Either "2001, 2002, 2003" or "2001-2003" are ok for specifying + years, as long as each year in the range is in fact a copyrightable + year, i.e., a year in which the document was published (including + being publicly visible on the web or in a revision control system). + + There is more detail about copyright years in the GNU Maintainers + Information document, www.gnu.org/prep/maintain. --> +<p>Copyright © 2001, 2007, 2008, 2012, 2014 Free Software Foundation, Inc.</p> + +<p>Această pagină este licențiată sub licența <a rel="license" +href="http://creativecommons.org/licenses/by-nd/3.0/us/">Creative Commons +Atribuire - Fără modificări 3.0 Statele Unite</a>.</p> + +<!--#include virtual="/server/bottom-notes.ro.html" --> +<div class="translators-credits"> + +<!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't want credits.--> +Traducere: Cătălin Frâncu <a href="mailto: +cata@francu.com">cata@francu.com</a></div> + +<p class="unprintable"><!-- timestamp start --> +Actualizat la: + +$Date: 2018/01/22 19:30:36 $ + +<!-- timestamp end --> +</p> +</div> +</div> +</body> +</html> |