summaryrefslogtreecommitdiff
path: root/talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html
diff options
context:
space:
mode:
Diffstat (limited to 'talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html')
-rw-r--r--talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html1261
1 files changed, 1261 insertions, 0 deletions
diff --git a/talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html b/talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html
new file mode 100644
index 0000000..0f687fb
--- /dev/null
+++ b/talermerchantdemos/blog/articles/ro/copyright-and-globalization.html
@@ -0,0 +1,1261 @@
+<!--#set var="PO_FILE"
+ value='<a href="/philosophy/po/copyright-and-globalization.ro.po">
+ https://www.gnu.org/philosophy/po/copyright-and-globalization.ro.po</a>'
+ --><!--#set var="ORIGINAL_FILE" value="/philosophy/copyright-and-globalization.html"
+ --><!--#set var="DIFF_FILE" value=""
+ --><!--#set var="OUTDATED_SINCE" value="2011-09-20" -->
+<!--#set var="ENGLISH_PAGE" value="/philosophy/copyright-and-globalization.en.html" -->
+
+<!--#include virtual="/server/header.ro.html" -->
+<!-- Parent-Version: 1.77 -->
+
+<!-- This file is automatically generated by GNUnited Nations! -->
+<title>Copyrightul și globalizarea în era rețelelor de calculatoare - Proiectul GNU
+- Fundația pentru Software Liber</title>
+
+<!--#include virtual="/philosophy/po/copyright-and-globalization.translist" -->
+<!--#include virtual="/server/banner.ro.html" -->
+<!--#include virtual="/server/outdated.ro.html" -->
+<h2>Copyrightul și globalizarea în era rețelelor de calculatoare</h2>
+
+<p>
+<i>Aceasta este o transcriere editată a unui discurs ținut la <abbr
+title="Massachusetts Institute of Technology">MIT</abbr> în Forumul de
+Comunicări, joi, 19 aprilie 2001 între 17:00 - 19:00</i></p>
+
+<p>
+<b>DAVID THORBURN, moderator</b>: Vorbitorul nostru de astăzi, Richard
+Stallman, este o figură legendară în lumea programării, iar experiența mea
+de a încerca să găsesc un partener care să împartă podiumul cu el a fost
+instructivă. Un distins profesor de la <abbr>MIT</abbr> mi-a spus că
+Stallman trebuie înțeles ca o figură carismatică dintr-o parabolă biblică
+&mdash; un fel de lecție-snoavă din Vechiul Testament. „Imaginează-ți”, mi-a
+spus, „un Moise sau un Ieremia &mdash; mai bine un Ieremia”. Și eu am zis
+„ei, asta-i foarte admirabil.</p>
+<p>
+Asta este minunat. Îmi confirmă senzația despre genul de contribuție pe care
+el a adus-o lumii. Atunci de ce eziți să împarți podiumul cu el?” Răspunsul
+lui: „Ca și Ieremia sau Moise, el m-ar copleși pur și simplu. Nu voi apărea
+în aceeași comisie cu el, dar, dacă mi-ai cere să numesc cinci oameni în
+viață care ne-au ajutat cu adevărat pe toți, Richard Stallman ar fi unul
+dintre ei”.</p>
+<p>
+<b>RICHARD STALLMAN</b>: S-ar cuveni [să încep prin a explica de ce am
+refuzat să permit ca acest Forum să fie difuzat pe web], în caz că nu este
+clar care este problema: Software-ul folosit pentru difuzarea pe web îi cere
+utilizatorului să descarce un anumit software pentru a primi emisiunea. Acel
+software nu este software liber. Este disponibil gratuit, dar numai ca
+executabil, care este o înșiruire misterioasă de numere.</p>
+<p>
+Este secret ce face el. Nu-l poți studia; nu-l poți schimba; și desigur nu-l
+poți publica în propria ta versiune modificată. Iar acestea sunt printre
+libertățile esențiale în definiția „software-ului liber”.</p>
+<p>
+Așadar, dacă vreau să fiu un militant sincer pentru software-ul liber, nu
+pot să mă plimb și să țin discursuri, apoi să pun presiune pe oameni să
+folosească software neliber. Mi-aș submina propria cauză. Iar dacă nu arăt
+că îmi iau principiile în serios, nu mă pot aștepta ca alții să le ia în
+serios.</p>
+<p>
+Totuși, acest discurs nu este despre software liber. După ce lucrasem la
+mișcarea pentru software liber mai mulți ani și oamenii începuseră să
+folosească unele părți din sistemul de operare GNU, am început să primesc
+invitații să țin discursuri [unde]... oamenii m-au întrebat: „Cum se
+generalizează ideile despre libertate pentru utilizatorii de software la
+alte clase de lucruri?”</p>
+<p>
+Și, desigur, oamenii întrebau lucruri naive ca „ar trebui ca hardware-ul să
+fie liber?” „Ar trebui ca acest microfon să fie liber?”</p>
+<p>
+Ei bine, ce înseamnă asta? S-ar cuveni să fii liber să-l copiezi și să-l
+modifici? În ce privește modificarea, dacă cumperi microfonul, nimeni nu te
+va opri să-l modifici. Iar în ce privește copierea, nimeni nu deține un
+copiator de microfoane. În afară de „Star Trek”, acele lucruri nu
+există. Poate într-o zi vor exista analizoare și asambloare și chiar va fi
+posibil să copiezi un obiect fizic, iar atunci aceste întrebări, dacă ai
+voie să faci aceasta, vor deveni foarte importante. Vom vedea companiile
+agroindustriale cum încearcă să-i împiedice pe oameni să copieze mâncarea,
+și aceea va deveni o dispută politică majoră, dacă acea capacitate
+tehnologică va exista vreodată. Nu știu dacă va fi așa; este doar o
+speculație în prezent.</p>
+<p>
+Dar pentru alte feluri de informație, poți ridica această problemă, pentru
+că, teoretic, orice fel de informație care poate fi stocată într-un
+calculator poate fi copiată și modificată. Așadar, chestiunile etice ale
+software-ului liber, chestiunile despre dreptul unui utilizator de a copia
+și modifica software-ul, sunt aceleași cu întrebările legate de alte feluri
+de informații publicate. Acum, eu nu vorbesc despre informații private, de
+exemplu informațiile personale, care nu sunt concepute să fie disponibile
+publicului. Vorbesc despre drepturile pe care ar trebui să le aveți dacă
+obțineți copii ale unor date publicate când nu există nicio tentativă de a
+le ține secrete.</p>
+<p>
+Pentru a-mi explica ideile privind subiectul, aș vrea să trec în revistă
+istoria distribuirii informației și a copyrightului. În antichitate, cărțile
+se scriau de mână cu condeiul și oricine știa să citească și să scrie putea
+copia o carte cam la fel de eficient ca oricine altcineva. Cineva care făcea
+aceasta toată ziua probabil devenea ceva mai priceput, dar nu exista o
+diferență imensă. Și, deoarece copiile erau făcute una câte una, nu exista o
+economie de scară. Să faci zece cópii dura de zece ori mai mult decât să
+faci o copie. Nimic nu forța nici centralizarea; o carte putea fi copiată
+oriunde.</p>
+<p>
+Din cauza acestei tehnologii, din cauză că ea nu impunea cópii identice, în
+lumea antică nu exista aceeași diviziune totală între copierea unei cărți și
+scrierea unei cărți. Există pași intermediari care aveau sens. Înțelegeau
+ideea de autor. Știau, de pildă, că această piesă a fost scrisă de Sofocle,
+dar între a scrie o carte și a copia o carte existau alte lucruri utile pe
+care le puteai face. De exemplu, puteai să copiezi un fragment dintr-o
+carte, apoi să scrii niște cuvinte noi, apoi să continui să copiezi și să
+scrii niște cuvinte noi și tot așa. Aceasta se numea „să scrii un
+comentariu” &mdash; era un lucru obișnuit &mdash; și aceste comentarii erau
+apreciate.</p>
+<p>
+Puteai, de asemenea, să copiezi un pasaj dintr-o carte, apoi să scrii alte
+cuvinte și să copiezi un pasaj dintr-altă carte, apoi să continui să scrii
+și tot așa, și aceasta avea drept rezultat un compendiu. Și compendiile au
+fost folositoare. Există opere care s-au pierdut, dar părți din ele au
+supraviețuit când au fost citate în alte cărți care au ajuns mai populare
+decât originalele. Poate au copiat părțile cele mai interesante, așa că
+oamenii au făcut o mulțime de cópii după acestea, dar nu s-au obosit să
+copieze originalul, pentru că nu era destul de interesant.</p>
+<p>
+Din câte cunosc, nu exista niciun fel de copyright în lumea antică. Oricine
+dorea să copieze o carte o putea copia. Mai târziu a fost inventat tiparul
+și cărțile au început să fie copiate la tipar. Acum, tiparul nu era doar o
+îmbunătățire cantitativă a ușurinței copierii. El a afectat în mod inegal
+diverse tipuri de copiere pentru că introducea o economie de scară
+inerentă. Cerea multă muncă să creezi matrița și mult mai puțină muncă să
+faci multe copii identice ale paginii. Așadar, ca rezultat copierea cărților
+a tins să devină o activitate centralizată de producție în masă. Copiile
+oricărei cărți erau probabil făcute doar în câteva locuri.</p>
+<p>
+Aceasta mai însemna că cititorii de rând nu puteau copia cărți
+eficient. Numai dacă aveai un tipar puteai face asta. Deci era o activitate
+industrială.</p>
+<p>
+Acum, în primele secole ale tiparului, cărțile tipărite nu au înlocuit
+complet copierea manuală. Încă se mai făceau cărți copiate de mână, uneori
+de către oameni bogați, iar alteori de către oameni săraci. Oamenii bogați
+făceau aceasta pentru a obține o copie deosebit de frumoasă care să arate
+cât de bogați sunt, iar oamenii săraci o făceau pentru că poate nu aveau
+destui bani să cumpere o copie tipărită, dar aveau timp să copieze o carte
+de mână. Vorba cântecului, „Timpul nu este bani când timpul este tot ce ai”.</p>
+<p>
+Prin urmare, copierea manuală se mai practica într-o anumită măsură. Cred că
+în secolul al XIX-lea tipărirea a devenit suficient de ieftină pentru ca și
+oamenii săraci să-și permită cărți tipărite dacă știau carte.</p>
+<p>
+Copyrightul a fost dezvoltat în paralel cu folosirea tiparului și, dându-se
+tehnologia tiparului, a avut efectul unui regulament industrial. El nu
+limita ce puteau face cititorii; el limita ce puteau face editorii și
+autorii. Copyrightul în Anglia a fost inițial o formă de cenzură. Trebuia să
+obții permisiunea guvernului ca să publici o carte. Dar ideea s-a
+schimbat. Pe timpul Constituției SUA, oamenii au ajuns la o idee diferită
+despre scopul copyrightului și cred că acea idee a fost acceptată și în
+Anglia.</p>
+<p>
+Pentru Constituția SUA s-a propus ca autorii să aibă dreptul la un
+copyright, un monopol pe copierea cărților lor. Această propunere a fost
+respinsă. În locul ei, a fost adoptată o propunere cu o diferență crucială,
+anume că, în scopul promovării progresului, Parlamentul avea opțiunea de a
+înființa un sistem de copyright care să creeze aceste monopoluri. Deci
+monopolurile, conform Constituției SUA, nu există pentru beneficiul celor
+care le dețin; ele există pentru promovarea progresului
+științei. Monopolurile sunt acordate autorilor ca o modalitate de a le
+modifica comportamentul și a-i convinge să facă ceva ce servește publicului.</p>
+<p>
+Așadar, scopul este să fie scrise și publicate mai multe cărți pe care alți
+oameni să le poată citi. Și se crede că aceasta contribuie la sporirea
+activității literare, sporirea scrierilor științifice și din alte domenii,
+iar astfel societatea învață. Acesta este scopul care trebuie
+servit. Crearea monopolurilor private a fost doar un mijloc pentru atingerea
+unui scop, iar scopul este unul public.</p>
+<p>
+Copyrightul în epoca tiparului era destul de blând fiindcă era un regulament
+industrial. El îngrădea numai activitățile editorilor și ale
+autorilor. Bine, într-un sens strict, oameni săraci care copiau cărți manual
+probabil încălcau și ei copyrightul. Dar nimeni nu a încercat măcar să le
+impună copyrightul pentru că acesta era înțeles ca un regulament industrial.</p>
+<p>
+Copyrightul în epoca tiparului era, de asemenea, ușor de impus deoarece
+trebuia impus numai acolo unde exista un editor, iar editorii, prin natura
+lor, se făceau cunoscuți. Dacă încerci să vinzi cărți, trebuie să le spui
+oamenilor unde să vină pentru a le cumpăra. Nu trebuie să intri în casa
+fiecăruia ca să impui copyrightul.</p>
+<p>
+Și, în sfârșit, copyrightul poate să fi fost un sistem benefic în acel
+context. Copyrightul în SUA este considerat de către erudiții în drept un
+schimb, un troc între public și autori. Publicul renunță la o parte din
+dreptul său natural de a face cópii, iar în schimb obține ca beneficiu mai
+multe cărți scrise și publicate.</p>
+<p>
+Este acesta un schimb avantajos? Ei bine, când publicul general nu poate
+face cópii pentru că ele pot fi făcute eficient doar la tipografii &mdash;
+și cei mai mulți oamenii nu posedă o tipografie &mdash; rezultatul este că
+publicul general renunță la o libertate pe care nu o poate exercita, o
+libertate fără valoare practică. Așadar, dacă ai ceva ce este un produs
+secundar al vieții tale și este inutil și dacă ai ocazia să îl schimbi
+pentru altceva de valoare, ieși în câștig. Și de aceea copyrightul poate a
+fost un târg avantajos pentru publicul acelei vremi.</p>
+<p>
+Dar contextul este în schimbare și aceasta trebuie să schimbe evaluarea
+noastră etică a copyrightului. Acum, principiile etice de bază nu sunt
+schimbate de progresele tehnologice; ele sunt prea fundamentale pentru a fi
+afectate de astfel de eventualități. Dar decizia noastră față de orice
+întrebare ține de consecințele alternativelor disponibile, iar consecințele
+unei alegeri se pot schimba atunci când contextul se schimbă. Exact asta se
+întâmplă în domeniul legii copyrightului, pentru că era tiparului este pe
+sfârșite, făcând treptat loc erei rețelelor de calculatoare.</p>
+<p>
+Rețelele de calculatoare și tehnologia informației digitale ne readuc într-o
+lume care seamănă mai mult cu lumea antică, în care oricine știe să citească
+și poate folosi informația o poate și copia și poate face cópii la fel de
+ușor ca oricine altcineva. Sunt copii perfecte și sunt la fel de bune ca
+orice copii pe care le poate face altcineva. Deci centralizarea și economia
+de scară introduse de tipar și de tehnologiile similare sunt în curs de
+dispariție.</p>
+<p>
+Acest context schimbător schimbă și modul în care operează legea
+copyrightului. Vedeți, legea copyrightului nu mai servește ca un regulament
+industrial; acum, ea este o restricție draconică asupra publicului larg. Pe
+vremuri era o restricție asupra editorilor pentru binele autorilor. Acum, la
+modul practic, este o restricție asupra publicului pentru binele
+editorilor. Copyrightul era blând și necontroversat. El nu restricționa
+publicul general. Acum aceasta nu mai este adevărat. Dacă ai un calculator,
+editorii au drept prioritate maximă să te restricționeze. Copyrightul era
+ușor de impus pentru că era o restricție doar asupra editorilor, care erau
+ușor de găsit, iar ceea ce publicau ei era ușor de văzut. Acum, copyrightul
+este o restricție asupra fiecăruia dintre voi. Aplicarea lui necesită
+supraveghere &mdash; o intruziune &mdash; și pedepse aspre și vedem aceste
+lucruri ridicate la rang de lege în SUA și în alte țări.</p>
+<p>
+Și, se putea argumenta, copyrightul era un schimb avantajos pentru public
+pentru că publicul renunța la niște libertăți pe care nu le putea
+exercita. Ei bine, acum el poate exercita aceste libertăți. Ce faci dacă ai
+un produs secundar care îți era inutil și pe care obișnuiai să-l vinzi, iar
+apoi, dintr-o dată, descoperi că îl poți folosi? Îl poți consuma,
+utiliza. Ce faci? Nu mai faci comerț cu el; îl păstrezi. Și asta ar dori
+publicul, în mod natural, să facă.
+Aceasta face publicul oricând i se dă șansa de a-și exprima preferința;
+păstrează o parte din această libertate și o exercită. Napster este un
+exemplu faimos de cum decide publicul să-și exercite libertatea de a copia
+în loc să renunțe le ea. Deci pentru a acomoda legea copyrightului la
+circumstanțele de astăzi, natural ar fi să reducem puterea pe care o primesc
+deținătorii de copyright, să reducem cantitatea de restricții pe care ei le
+impun publicului și să sporim libertatea pe care o păstrează publicul.</p>
+<p>
+Dar nu asta vor să facă editorii. Ce vor ei este exact opusul. Ei vor să
+mărească puterile copyrightului până la punctul în care ei dețin controlul
+ferm al oricărei folosiri a informației. Aceasta a condus la legi care au
+generat o creștere nemaiîntâlnită a puterilor copyrightului. Libertăți pe
+care publicul le avea în epoca tiparului sunt acum revocate.</p>
+<p>
+De exemplu, să ne uităm la e-cărți. Se face enorm de multă reclamă
+e-cărților; n-ai cum să o eviți. Am zburat cu avionul în Brazilia și în
+revista oferită era un articol care spunea că va dura poate 10 sau 20 de ani
+până când vom trece cu toții la e-cărți. Evident, acest tip de campanie vine
+de la cineva care o plătește. De ce fac ei asta? Cred că știu. Motivul este
+că e-cărțile sunt o ocazie de a răpi câteva din libertățile reziduale pe
+care cititorii de cărți tipărite le-au avut dintotdeauna și încă le mai au
+&mdash; libertatea, de pildă, de a-i împrumuta o carte prietenului tău sau
+de a o împrumuta de la bilioteca publică sau de a o vinde unui anticar sau
+de a cumpăra o carte în mod anonim, fără a lăsa o înregistrare în baza de
+date despre cine a cumpărat acea carte. Și poate chiar dreptul de a o citi a
+doua oară.</p>
+<p>
+Acestea sunt libertăți pe care editorii ar vrea să le elimine, dar nu pot
+face asta cu cărțile tipărite, pentru că ar fi o arogare de putere prea
+evidentă și ar genera un protest public. Așa că au găsit o strategie
+indirectă: întâi, obțin legislația care să elimine aceste libertăți pentru
+e-cărți când nu există e-cărți; ca să nu fie controverse. Nu există
+utilizatori deja existenți de e-cărți care sunt obișnuiți cu libertățile lor
+și și le vor apăra. Aceasta au obținut cu Digital Millennium Copyright Act
+în 1998. Apoi, introduc e-cărțile și treptat îi fac pe toți să comute de la
+cărți tipărite la e-cărți și, în final, rezultatul este că cititorii și-au
+pierdut aceste libertăți fără să fi existat vreun moment când libertățile le
+erau luate și când ei ar fi putut să lupte ca să și le păstreze.</p>
+<p>
+Vedem, în același timp, eforturi de a răpi libertatea oamenilor de a folosi
+alte tipuri de lucrări publicate. De exemplu, filmele care sunt pe DVD-uri
+sunt publicate într-un format cifrat care a fost secret &mdash; era conceput
+să fie secret &mdash; și singurul mod în care companiile de filme ți-ar fi
+spus formatul, ca să faci un DVD player, era dacă semnai un contract să
+incluzi anumite restricții în player, cu rezultatul că publicul ar fi fost
+oprit chiar și de la a-și exercita pe deplin drepturile lui legale. Apoi,
+câțiva programatori isteți din Europa au descoperit formatul DVD-urilor și
+au scris un pachet de software liber care să citească un DVD. Astfel a
+devenit posibil să folosiți software liber împreună cu sistemul de operare
+GNU+Linux ca să vă uitați la DVD-ul pe care l-ați cumpărat, care este o
+acțiune perfect legitimă. S-ar cuveni să puteți face asta cu software liber.</p>
+<p>
+Dar companiile de filme au obiectat și au mers la tribunal. Vedeți,
+companiile de filme făceau pe vremuri o mulțime de filme cu un savant nebun
+căruia cineva îi spunea „dar, Doctore, există lucruri pe care Omul nu este
+menit să le cunoască”. Probabil s-au uitat prea mult la propriile lor filme,
+căci au ajuns să creadă că formatul DVD este ceva ce Omul nu este menit să
+cunoască. Și au obținut o decizie judecătorească pentru cenzura totală a
+software-ului de redat DVD-uri. A fost interzis chiar și să pui o legătură
+către un site unde această informație este disponibilă legal în afara
+SUA. S-a făcut un apel împotriva acestei decizii. Am semnat și eu o scurtă
+expunere ca prieten al tribunalului [<em>n. trad.</em> amicus curiae], mă
+mândresc să o spun, deși joc un rol mic în acea bătălie.</p>
+<p>
+Guvernul SUA a intervenit direct pentru tabăra adversă. Aceasta nu este o
+surpriză dacă luăm în calcul de ce Digital Millennium Copyright Act a trecut
+în primul rând. Motivul este sistemul de finanțare a campaniilor pe care îl
+avem în SUA, care este, în esență, un sistem de mită legalizată în care
+candidații sunt cumpărați de companii înainte ca măcar să fie aleși. Și,
+desigur, ei știu cine le este stăpân &mdash; știu pentru cine lucrează
+&mdash; și trec legi care să le dea companiilor puteri mai mari.</p>
+<p>
+Ce se va întâmpla cu această bătălie, nu știm. Dar între timp Australia a
+trecut o lege asemănătoare și Europa aproape a terminat de adoptat una; deci
+planul este să nu lase nici un loc pe pământ unde această informație să
+poată fi pusă la dispoziția oamenilor. Dar SUA rămâne liderul mondial în
+încercarea de a opri publicul să distribuie informații care au fost
+publicate.</p>
+<p>
+SUA nu este totuși prima țară care a făcut din asta o prioritate. Uniunea
+Sovietică îi dădea o mare importanță. Acolo, această copiere și
+redistribuire neautorizată se numea Samizdat și, pentru a o stârpi, au
+dezvoltat o serie de metode: întâi, gărzi care să păzească fiecare
+echipament de copiat ca să vadă ce copiază lumea și să prevină copierea
+clandestină. A doua, pedepse aspre pentru cine era prins făcând copii
+ilegale. Puteai fi trimis în Siberia. A treia, racolarea informatorilor,
+cerința ca toată lumea să-și toarne vecinul și colegii la serviciul de
+informații. A patra, răspunderea colectivă &mdash; Tu! Tu ai să păzești acel
+grup! Dacă îl prind pe vreunul din ei copiind, tu intri la pușcărie. Așa că
+păzește-i intens. Și a cincea, propaganda, începând din copilărie să-i
+convingă pe toți că numai un oribil dușman al poporului ar face vreodată
+copii ilegale.</p>
+<p>
+SUA folosește aceste metode acum. Întâi, gărzi care să păzească
+echipamentele de copiere. Ei bine, în magazinele de copiat, au gărzi umane
+care verifică ce copiezi. Dar gărzile umane care să supravegheze ce copiezi
+pe calculatorul tău ar fi prea scumpe; manopera este prea scumpă. De aceea
+au gărzi robotice. Acesta este scopul Digital Millennium Copyright
+Act. Acest software stă pe calculatorul tău; este singurul mod în care poți
+accesa anumite date și el te împiedică să le copiezi.</p>
+<p>
+Există un plan de a introduce acest software pe fiecare disc dur, astfel
+încât s-ar putea afla pe discul vostru fișiere pe care nici nu le puteți
+accesa decât dacă obțineți de la un server de rețea permisiunea să accesați
+acel fișier. Și să ocoliți acest software sau chiar și să le spuneți altora
+cum să-l ocolească este un delict.</p>
+<p>
+A doua, pedepse aspre. Acum câțiva ani, dacă făceai cópii după ceva și le
+dădeai prietenilor tăi ca să-i ajuți, nu era un delict. Nu a fost niciodată
+un delict în SUA. Apoi au făcut din aceasta un delict de gravitate maximă,
+astel că puteți intra la închisoare ani de zile dacă împărțiți ceva cu
+vecinul vostru.</p>
+<p>
+A treia, informatorii. Poate ați observat reclamele de la televizor,
+reclamele din metrourile din Boston rugându-i pe oameni să-și pârască
+colegii la serviciul de informații, care oficial se numește Asociația
+Dezvoltatorilor de Software.</p>
+<p>
+Și a patra, răspunderea colectivă. În SUA, aceasta s-a făcut prin recrutarea
+furnizorilor de servicii Internet, făcându-i răspunzători legal pentru tot
+ce oferă spre descărcare clienții lor. Singurul mod în care pot evita să fie
+găsiți răspunzători este dacă au o procedură invariabilă de a deconecta sau
+șterge informația în termen de două săptămâni după o plângere. Acum numai
+câteva zile am auzit că un site inteligent de protest care critica Citibank
+pentru niște reguli murdare ale lor a fost deconectat în acest fel. În
+zilele noastre, nici măcar nu ai dreptul la un proces; pur și simplu ți se
+deconectează site-ul.</p>
+<p>
+Și, în cele din urmă, propaganda, începând din copilărie. De aceea se
+folosește cuvântul „pirat”. Dacă vă amintiți acum câțiva ani, termenul
+„pirat” li se aplica editorilor care nu-l plăteau pe autor. Dar acum el a
+fost întors complet pe dos. Li se aplică membrilor publicului care scapă de
+sub controlul editorului. El este folosit pentru a-i convinge pe oameni că
+numai un urât dușman al poporului ar face vreodată copii interzise. Spune că
+„a împărți cu vecinul tău este echivalent moral cu a ataca o navă”. Sper că
+nu sunteți de acord cu asta și, dacă nu sunteți, sper că veți refuza să
+folosiți cuvântul astfel.</p>
+<p>
+Așadar, editorii cumpără legi pentru a-și da lor înșiși mai multă putere. În
+plus, extind și durata în timp a copyrightului. Constituția SUA spune că
+copyrightul trebuie să dureze un timp limitat, dar editorii vor ca el să
+dureze veșnic. Totuși, să schimbi constituția ar fi cam dificil, așa că au
+găsit o cale mai ușoară care obține același rezultat. La fiecare 20 de ani,
+ei extind retroactiv copyright-ul cu 20 de ani. Deci rezultatul este că, la
+orice moment, copyright-ul durează, nominal, o anumită perioadă și orice
+copyright dat va expira nominal într-o zi. Dar nu se ajunge niciodată la
+acea expirare pentru că fiecare copyright este extins cu 20 de ani la
+fiecare 20 de ani; astfel, nicio operă nu va mai intra în domeniul
+public. Acesta a fost numit „copyright perpetuu în rate”.</p>
+<p>
+Legea din 1998 care a extins copyrightul cu 20 de ani este cunoscută ca
+„Actul Mickey Mouse pentru Extinderea Copyrightului” deoarece unul dintre
+sponsorii acestei legi a fost Disney. Disney și-a dat seama că copyrightul
+pe Mickey Mouse avea să expire, iar ei nu vor ca aceasta să se întâmple
+vreodată, fiindcă fac mulți bani de pe urma acelui copyright.</p>
+<p>
+Acum, titlul original al acestei expuneri trebuia să fie „Copyrightul și
+globalizarea”. Dacă priviți globalizarea, vedeți că ea este efectuată
+printr-un număr de prevederi create în numele eficienței economice sau prin
+așa numite tratate de comerț liber, care sunt concepute să le dea
+companiilor putere deasupra legilor și a prevederilor. Ele nu se referă cu
+adevărat la comerțul liber. Ele se referă la un transfer al puterii: să
+îndepărteze puterea de a decide legile de la cetățenii oricărei țări care
+s-ar putea gândi la propriile interese și să dea acea putere companiilor
+care nu se gândesc la interesele acelor cetățeni.</p>
+<p>
+Democrația este problema în viziunea lor, iar aceste tratate sunt gândite să
+pună capăt problemei. De exemplu, <abbr title="Tratatul Nord-American pentru
+Comerț Liber">NAFTA</abbr> chiar conține dispoziții, cred, permițând
+companiilor să dea în judecată alt guvern pentru a se descotorosi de o lege
+care consideră ei că interferează cu profiturile lor în respectiva
+țară. Așadar, companiile străine au mai multă putere decât cetățenii țării.</p>
+<p>
+Acestea sunt încercări care se fac de a extinde acest sistem dincolo de
+<abbr>NAFTA</abbr>. De exemplu, acesta este unul din scopurile așa-numitei
+zonei de comerț liber a Americilor, să extindă acest principiu la toate
+țările din America de Sud și din Caraibe, iar acordul multilateral despre
+investiții era conceput să-l împrăștie în toată lumea.</p>
+<p>
+Un lucru pe care l-am văzut în anii '90 este că aceste tratate încep să
+impună copyrightul prin toată lumea, în feluri mai puternice și mai
+restrictive. Aceste tratate nu sunt tratate de comerț liber. Ele sunt
+tratate de comerț controlate de corporații, folosite pentru a le da
+corporațiilor controlul asupra comerțului mondial, cu intenția de a elimina
+comerțul liber.</p>
+<p>
+Când SUA era o țară în curs de dezvoltare în secolul al XIX-lea, SUA nu a
+recunoscut copyrighturile străine. Aceasta a fost o decizie luată cu grijă
+și a fost o decizie inteligentă. S-a admis că ar fi dezavantajos ca SUA să
+recunoască copyrighturile străine, că ar suge capital și nu ar face prea
+mult bine.</p>
+<p>
+Aceeași logică s-ar aplica astăzi țărilor în curs de dezvoltare, dar SUA are
+suficientă putere ca să le forțeze să treacă peste propriile interese. De
+fapt, este o greșeală să vorbim despre interesele țărilor în acest
+context. De fapt, cred că majoritatea ați auzit despre absurditatea de a
+încerca să judeci interesul public însumând averea tuturor. Dacă americanii
+din pătura de mijloc are pierde un miliard de dolari, iar Bill Gates ar
+câștiga două miliarde, ar ieși americanii în general în câștig? Ar fi asta
+bine pentru America? Dacă te uiți numai la total, parcă ar fi bine. Totuși,
+acest exemplu arată că totalul este un mod greșit de a judeca pentru că Bill
+Gates nu are neapărat nevoie de două miliarde de dolari, pe când o pierdere
+de un miliard pentru alți oameni care nu au avut mult nici la început poate
+fi dureroasă.
+Ei bine, într-o discuție despre aceste tratate comerciale, când auziți
+oamenii vorbind despre interesele cutărei sau cutărei țări, ceea ce fac
+pentru fiecare țară este să adune venitul tuturor. Bogații și săracii sunt
+însumați. Și asta este de fapt o scuză ca să aplice aceeași absurditate ca
+să vă determine să ignorați efectul asupra distribuției bogăției în țară, să
+ignorați dacă tratatul va face distribuția și mai inegală, așa cum a făcut
+în SUA.</p>
+<p>
+Deci nu interesul SUA este servit când copyrightul este impus în toată
+lumea. Sunt interesele unor proprietari de companii, dintre care mulți sunt
+în SUA, iar unii în alte țări. În nici un caz nu servește interesul public.</p>
+<p>
+Dar ce ar fi rezonabil de făcut? Dacă credem în scopul copyrightului
+enunțat, de pildă, în Constituția SUA, scopul promovării progresului, ce
+tactici inteligente am putea folosi în era rețelelor de calculatoare?
+Desigur, în loc să creștem puterea copyrightului, trebuie să o reducem
+pentru a da publicului larg o zonă de libertate în care să poată folosi
+beneficiile tehnologiei digitale, să poată folosi rețelele de
+calculatoare. Dar cât de departe trebuie să împingem aceasta? Este o
+întrebare interesantă, pentru că nu cred că ar trebui neapărat să eliminăm
+total copyrightul.
+Ideea de a da la schimb niște libertăți pentru mai mult progres ar putea
+încă fi un târg avantajos la un anumit nivel, chiar dacă copyrightul
+tradițional renunță la prea multă libertate. Dar ca să ne gândim la aceasta
+în mod inteligent, primul lucru pe care trebuie să-l recunoaștem este că nu
+există niciun motiv să uniformizăm totul. Nu există niciun motiv să insistăm
+să facem același troc pentru toate tipurile de opere.</p>
+<p>
+De fapt, deja nu se mai întâmplă aceasta, pentru că există multe excepții
+pentru muzică. Muzica este tratată foarte diferit sub legea
+copyrightului. Dar insistența arbitrară asupra uniformității este folosită
+de editori într-un mod deștept. Ei aleg un caz special aparte și construiesc
+un argument că, în acel caz special, ar fi avantajos să avem atât
+copyright. Apoi spun că, de dragul uniformității, trebuie să fie atât
+copyright pentru toate. Deci, desigur, ei aleg cazul special unde pot
+construi cel mai solid argument, chiar dacă este un caz special rar și nu
+foarte important în ansamblu.</p>
+<p>
+Dar poate ar trebui să avem atât copyright pentru acel caz special în
+particular. Nu trebuie să plătim același preț pentru tot ce cumpărăm. O mie
+de dolari pentru o mașină nouă poate fi un chilipir. O mie de dolari pentru
+o cutie de lapte este o afacere groaznică. Nu ați plăti un preț special
+pentru tot ce cumpărați în alte domenii ale vieții. De ce ați face-o aici?</p>
+<p>
+Trebuie deci să examinăm diversele tipuri de lucrări, și aș vrea să vă
+propun o cale de a face aceasta.</p>
+<p>
+Aceasta include rețete, programe pe calculator, manuale și culegeri, lucrări
+de referință ca dicționarele și enciclopediile. Pentru toate aceste opere
+funcționale, cred că problemele sunt la fel ca pentru software și aceleași
+concluzii li se aplică. Oamenii ar trebui să aibă libertatea chiar și să
+publice o versiune modificată, pentru că este foarte util să modifici
+lucrări funcționale. Nevoile tuturor oamenilor nu sunt identice. Dacă eu am
+scris lucrarea aceasta ca să facă treaba care consider că trebuie făcută,
+ideea voastră despre treaba pe care vreți să o faceți poate fi
+diferită. Așadar doriți să modificați această lucrare să facă ce este bine
+pentru voi.
+În acel moment, pot exista alți oameni cu nevoi similare cu ale voastre, iar
+versiunea voastră modificată poate fi bună pentru ei. Oricine gătește știe
+aceasta și s-a știut asta de sute de ani. Este normal să faci cópii după
+rețete și să le dai altor oameni, și este normal și să schimbi o
+rețetă. Dacă schimbați o rețetă și gătiți după ea pentru prietenii voștri și
+ei o mănâncă cu plăcere, s-ar putea să vă întrebe „Îmi dai și mie rețeta?”
+Atunci poate o veți scrie versiunea voastră și le veți da cópii. Este exact
+același lucru pe care mult mai târziu am început să-l facem în comunitatea
+de software liber.</p>
+<p><a name="opinions"></a> Aceasta este o clasă de lucrări. A doua clasă de
+lucrări constă din lucrări al căror scop este să spună ce cred anumiți
+oameni. Este scopul lor să vorbească despre acei oameni. Aceasta include, să
+zicem, memorii, eseuri de opinie, articole știintifice, anunțuri de vânzare
+și cumpărare, cataloage de bunuri de vânzare. Întregul rost al acelor
+lucrări este că vă spun ce gândește cineva sau ce crede cineva. Să le
+modifici înseamnă să-i prezinți într-o lumină falsă pe autori; așa că
+modificarea acestor lucrări nu este o activitate utilă din punct de vedere
+social. Și deci copierea textuală este singurul lucru care trebuie să le fie
+permis oamenilor.</p>
+<p>
+Următoarea întrebare este: trebuie ca oamenii să aibă dreptul copierii
+textuale comerciale? Sau doar necomerciale? Vedeți, acestea sunt două
+activități diferite pe care le putem distinge; de aceea, putem trata
+întrebările separat &mdash; dreptul de a face copii textuale necomerciale și
+dreptul de a face copii textuale comerciale. Păi, ar putea fi o bună tactică
+de compromis să faci copyrightul să acopere copierea textuală comercială,
+dar să le dai tuturor dreptul copierii textuale necomerciale. Astfel,
+copyrightul pe copierea textuală comercială, ca și pe toate versiunile
+modificate &mdash; numai autorul poate să aprobe o versiune modificată
+&mdash; ar asigura în continuare aceeași sursă de venit pe care o furnizează
+acum ca să finanțeze scrierea acestor opere, până la o limită oarecare.</p>
+<p>
+Dacă permitem copierea textuală necomercială, atunci copyrightul nu mai
+trebuie să intre nepoftit în casa fiecăruia. Devine din nou un regulament
+industrial, ușor de impus și nedureros, care nu mai cere pedepse draconice
+și informatori pentru a-l impune. Deci obținem aproape toate beneficiile
+&mdash; și scăpăm de aproape toate ororile &mdash; sistemului curent.</p>
+<p>
+A treia categorie este cea a operelor estetice sau de divertisment, unde cel
+mai important lucru este numai senzația de a privi opera. Acum pentru aceste
+opere, problema modificării este foarte dificilă pentru că, pe de o parte,
+există ideea că aceste lucrări reflectă viziunea unui artist și a le schimba
+înseamnă a te atinge de acea viziune. Pe de altă parte, avem faptul că
+există un proces al artei populare, prin care o succesiune de oameni care
+modifică o operă pot uneori să producă un rezultat extrem de bogat. Chiar și
+când artiștii produc operele, împrumuturile din opere anterioare sunt adesea
+benefice. Unele dintre piesele lui Shakespeare folosesc o narațiune care a
+fost împrumutată dintr-o altă piesă. Dacă legile copyrightului de astăzi ar
+fi fost în vigoare atunci, acele piese ar fi fost ilegale.
+Deci este o întrebare grea ce să facem în legătură cu publicarea versiunilor
+modificate ale unei opere estetice sau artistice, și ar putea trebui să
+căutăm subdiviziuni mai fine ale categoriei ca să rezolvăm această
+problemă. De exemplu, poate scenariile pentru jocuri pe calculator ar trebui
+tratate într-un fel; poate toată lumea trebuie să fie liberă să publice
+versiuni modificate ale acestora. Dar poate un roman trebuie tratat diferit;
+poate, pentru acela, publicarea comercială ar necesita o înțelegere cu
+autorul original.</p>
+<p>
+Acum, dacă publicarea comercială a operelor estetice va fi acoperită de
+copyright, aceasta va trimite aproape toată sursa de venituri care există
+astăzi către susținerea autorilor și a muzicienilor, până la limita la care
+și sistemul prezent îi susține, pentru că el face o treabă foarte
+proastă. Așadar, acesta ar fi un compromis rezonabil, ca și în cazul
+operelor care îi reprezintă pe anumiți oameni.</p>
+<p>
+Dacă privim în viitor la momentul când era rețelelor de calculatoare va fi
+început pe deplin, când vom fi trecut peste acest stadiu de tranziție, ne
+putem imagina o altă modalitate pentru ca autorii să primească bani pentru
+munca lor.
+Imaginați-vă că avem un sistem monetar digital care îți permite să-i trimiți
+altcuiva bani prin Internet; aceasta se poate face în diverse moduri
+folosind cifrarea, de exemplu. Și imaginați-vă că ar fi permisă copierea
+textuală a tuturor acestor opere estetice. Dar ele sunt scrise astfel încât,
+când asculți sau citești sau privești una, la marginea ecranului tău apare o
+casetă care spune „dați clic aici pentru a-i trimite autorului un dolar”,
+sau muzicianului sau ce-o fi. Și ea doar stă acolo; nu te incomodează; este
+la margine. Nu interferează cu ce faci, dar stă acolo, amintindu-ți că este
+bine să-i susții pe scriitori și pe muzicieni.</p>
+<p>
+Astfel, dacă vă place opera pe care o citiți sau o ascultați, în final veți
+zice „de ce să nu le dau acestor oameni un dolar? Este doar un dolar? Ce-i
+asta? Nici n-am să-i simt lipsa”. Și oamenii vor începe să trimită câte un
+dolar. Aspectul bun aici este că face copierea un aliat al autorilor și al
+muzicienilor. Când cineva îi trimite o copie prin e-mail unui prieten, acel
+prieten ar putea trimite de asemenea un dolar. Dacă chiar vă place, puteți
+trimite câte un dolar de mai multe ori și acel dolar este mai mult decât vor
+primi astăzi dacă cumpărați cartea sau CD-ul, căci ei primesc o fracțiune
+minusculă din vânzare. Aceeași editori care cer puterea totală asupra
+publicului în numele autorilor și al muzicienilor le trag clapa tot timpul
+acestor autori și muzicieni.</p>
+<p>
+Vă recomand să citiți articolul lui Courtney Love în revista „Salon”, un
+articol despre pirații care vor să folosească lucrările muzicienilor fără
+să-i plătească. Acești pirați sunt casele de discuri care le plătesc
+muzicienilor 4% din cifra de vânzare, în medie. Sigur, muzicienii cei mai
+faimoși au mai multă influență. Ei primesc peste 4% din cifra lor mare de
+vânzare, ceea ce înseamnă că o mulțime de muzicieni mijlocii care au un
+contract de înregistrare primesc mai puțin de 4% din cifra lor mică de
+vânzare.</p>
+<p>
+Iată cum merge: casa de discuri cheltuie bani pe publicitate și ei consideră
+această cheltuială ca pe un avans dat muzicienilor, deși muzicienii nu-l văd
+niciodată. Deci în teorie, când cumperi un CD, o frântură din acei bani
+merge către muzicieni, dar nu și în realitate. În realitate, banii vor
+răscumpăra cheltuielile de publicitate și numai dacă muzicienii au un succes
+foarte mare vor mai vedea vreo fărâmă din banii aceia.</p>
+<p>
+Muzicienii, desigur, semnează contractele de înregistrare pentru că ei speră
+să fie printre puținii care se îmbogățesc. Așadar, în esență, muzicienilor
+li se oferă o loterie pentru a-i ispiti. Deși sunt buni la muzică, poate nu
+sunt buni la raționamente logice și prudente ca să perceapă această
+capcană. Așa că semnează și probabil nu se aleg decât cu publicitatea. Ei
+bine, de ce să nu le oferim publicitatea într-un mod diferit, nu printr-un
+sistem care se bazează pe restricționarea publicului și printr-un sistem al
+complexului industrial care ne împovărează cu muzică proastă care se vinde
+ușor. Decât așa, de ce să nu facem din impulsul natural al ascultătorului,
+de a da mai departe muzica pe care o iubește, un aliat al muzicienilor? Dacă
+am avea această casetă care să apară în software-ul de redare ca o cale de a
+le trimite un dolar muzicienilor, atunci rețelele de calculatoare ar putea
+fi mecanismul pentru a le face muzicienilor această publicitate, aceeași
+care acum este singurul lucru pe care îl primesc din contractele de
+înregistrare.</p>
+<p>
+Trebuie să vedem că sistemul de copyright existent se descurcă jalnic cu
+susținerea muzicienilor, la fel de jalnic ca și comerțul mondial care
+încearcă să ridice standardele de viață în Filipine și în China. Există
+aceste zone de afaceri în care toată lumea muncește într-un sweatshop
+[<em>n. trad.</em> atelier sau fabrică în care angajații muncesc prea multe
+ore cu salarii mici și în condiții neigienice] și toate produsele sunt
+fabricate în sweatshopuri. Știam că globalizarea este o cale foarte
+ineficientă de a ridica standardele de viață în alte țări. Dacă un american
+este plătit cu $20 pe orâ ca să facă ceva și tu îi dai acel post unui
+mexican care este plătit poate cu șase dolari pe zi, ce s-a întâmplat este
+că i-ai luat mulți bani unui lucrător american, i-ai dat o fracțiune
+minusculă, câteva procente, unui lucrător mexican și ai înapoiat restul
+companiei. Dacă scopul tău este să ridici standardele de viață ale
+lucrătorilor mexicani, acesta este un mod groaznic de a o face.</p>
+<p>
+Este interesant de văzut cum același fenomen se petrece în industria
+copyright-ului, aceeași idee generală. În numele acestor muncitori care clar
+merită ceva, propui măsuri care le dau o fărâmă și de fapt mai mult
+consolidează puterea corporațiilor de a ne controla viețile.</p>
+<p>
+Dacă încerci să înlocuiești un sistem foarte bun, trebuie să muncești din
+greu ca să găsești o alternativă mai bună. Dacă știi că sistemul prezent
+este prost, nu este așa greu să găsești o alternativă mai bună; standardul
+pentru comparație este foarte jos. Trebuie întotdeauna să ne amintim aceasta
+când analizăm chestiuni de politica copyrightului.</p>
+<p>
+Așadar, cred că am spus cam tot ce voiam să spun. Aș vrea să menționez că
+mâine în Canada este Ziua de Concediu Medical [<em>n. trad.</em> o
+sărbătoare fictivă inventată ca un protest la adresa capitalismului global,
+în care lumea este încurajată să se prefacă bolnavă și să nu meargă la
+serviciu]. Mâine este începutul unei conferințe pentru a încheia negocierea
+unei zone de comerț liber a Americilor, pentru a se încerca extinderea
+puterii corporatiste în noi țări, și se plănuiește un protest amplu în
+Quebec. Am văzut metode extreme folosite pentru a strivi acest
+protest. Multor americani li se blochează intrarea în Canada la o graniță pe
+care se presupune că o pot trece oricând. Folosind cele mai șubrede pretexte, s-a ridicat un zid în jurul centrului
+Quebecului pentru a fi folosit ca o fortăreață și a-i ține pe protestatari
+afară. Am văzut multe stratageme murdare folosite împotriva protestului
+public la adresa acestor tratate. Și deci puținul de democrație care mai
+rămâne după ce puterile guvernamentale le-au fost luate guvernatorilor aleși
+democratic și date companiilor și organelor internaționale neabilitate,
+puținul rămas va pieri în urma suprimării protestelor publice împotriva
+abuzului.</p>
+<p>
+Mi-am dedicat 17 ani din viață pentru munca la software liber și la
+chestiuni conexe. Nu am făcut asta pentru că o consider cea mai importantă
+chestiune politică de pe lume. Am făcut-o pentru că este domeniul în care am
+știut că trebuie să-mi folosesc aptitudinile ca să fac mult bine. Dar ce s-a
+întâmplat este că problemele generale de politică au evoluat, iar în lumea
+de astăzi cea mai mare problemă politică este să rezistăm tendinței de a da
+trusturilor putere asupra publicului și a guvernelor. Văd software-ul liber
+și chestiunile conexe pe care le-am discutat astăzi ca pe o parte din
+această problemă majoră. Astfel că m-am văzut lucrând indirect la acea
+problemă. Sper să contribui cu ceva la acest efort.</p>
+<p>
+<b>RĂSPUNS</b>:</p>
+<p>
+<b>THORBURN</b>: Ne vom întoarce către audiență pentru întrebări și
+comentarii într-un moment. Dar permiteți-mi să ofer un scurt răspuns
+general. Mi se pare că cele mai puternice și mai importante îndrumări
+practice pe care ni le oferă Stallman au două elemente-cheie. Unul este
+înțelegerea că vechile prezumții despre copyright, vechile folosiri ale
+copyrightului sunt nepotrivite; ele sunt contestate sau subminate de sosirea
+calculatoarelor și a rețelelor de calculatoare. Aceasta poate fi evident,
+dar este esențial.</p>
+<p>
+Al doilea este înțelegerea că era digitală ne cere să reconsiderăm cum
+distingem și cântărim tipurile de muncă intelectuală și de creație. Stallman
+are cu siguranță dreptate că anumite forme de strădanii intelectuale
+justifică mai multă protecție prin copyright decât altele. Să încercăm să
+identificăm sistematic aceste tipuri sau niveluri diferite de protecție prin
+copyright mi se pare o cale prețioasă de a aborda problemele muncii
+intelectuale ridicate de sosirea calculatorului.</p>
+<p>
+Dar cred că detectez și o altă temă care se ascunde sub ceea ce a spus
+Stallman și care nu se referă deloc direct la calculatoare, ci mai general
+la întrebări despre autoritatea democratică și despre puterea pe care
+guvernele și corporațiile o exercită tot mai mult asupra vieților
+noastre. Această fațetă populistă și anti-corporativă a discursului lui
+Stallman este hrănitoare, dar și reducționistă, potențial simplistă. Și este
+poate și prea idealistă. De exemplu, cum ar putea un poet sau compozitor sau
+muzician autorul unui manual academic să supraviețuiască în această lume
+nouă și curajoasă în care oamenii sunt încurajați, dar nu obligați, să-i
+plătească pe autori? Cu alte cuvinte, mi se pare că discrepanța între
+practica existentă și posibilitățile vizionare despre care speculează
+Stallman este imensă.</p>
+<p>
+Așadar, voi încheia prin a-l ruga pe Stallman să elaboreze puțin anumite
+aspecte ale expunerii sale și, în special, dacă dorește să detalieze modul
+în care așa-numiții „creatori tradiționali” ar fi protejați în noul său
+sistem de copyright.</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Înainte de toate, trebuie să subliniez că nu ar trebui să
+folosim termenul „protecție” pentru a descrie ce face
+copyrightul. Copyrightul îngrădește oamenii. Termenul „protecție” este un
+termen de propagandă al companiilor care dețin copyrighturi. Termenul
+„protecție” înseamnă că oprește ceva de la a fi cumva distrus. Ei bine, eu
+nu cred că un cântec este distrus dacă există mai multe copii ale sale
+redate mai mult. Nu cred nici că un roman este distrus dacă mai mulți oameni
+citesc copii ale lui. Așa că nu voi folosi acel cuvânt. Consider că el
+îndeamnă oamenii să se identifice cu grupul greșit.</p>
+<p>
+De asemenea, este o idee foarte proastă să vorbim despre proprietate
+intelectuală din două motive. În primul rând, judecă preconceput cea mai
+fundamentală întrebare din domeniu, care este: cum trebuie să tratăm aceste
+lucruri și trebuie să le tratăm ca pe un fel de proprietate? A folosi
+termenul „proprietate intelectuală” pentru a descrie acest domeniu înseamnă
+a presupune că răspunsul este „da”, că așa trebuie tratate lucrurile și nu
+altfel.</p>
+<p>
+În al doilea rând, încurajează supra-generalizarea. Proprietatea
+intelectuală este un termen atotcuprinzător pentru diverse sisteme legale cu
+origini independente, cum ar fi copyrightul, patentele, mărcile
+înregistrate, secretele comerciale și alte câteva lucruri. Ele sunt aproape
+complet diferite; nu au nimic în comun. Dar oamenii care aud termenul
+„proprietate intelectuală” sunt dirijați spre o imagine falsă din care își
+imaginează că există un principiu general al proprietății intelectuale care
+a fost aplicat unor domenii specifice, și astfel ei presupun că aceste
+diverse domenii ale legii sunt similare. Aceasta conduce nu numai la o
+gândire neclară despre ce este bine să facem, ci face oamenii să nu priceapă
+ce spune legea în fapt pentru că ei presupun că legea copyrightului, a
+patentelor și a mărcilor înregistrate sunt similare, când, de fapt, ele sunt
+total diferite.</p>
+<p>
+Deci dacă doriți să încurajați o gândire atentă și o înțelegere clară a ce
+spune legea, evitați termenul „proprietate intelectuală”. Vorbiți despre
+copyright. Sau despre patente. Sau despre mărci înregistrate sau despre
+orice subiect doriți. Dar nu vorbiți despre proprietate
+intelectuală. Opiniile despre proprietate intelectuală sunt aproape
+obligatoriu prostești. Nu am o opinie despre proprietatea intelectuală. Am
+opinii despre copyrighturi și patente și mărci înregistrate, și sunt
+diferite. Am ajuns la ele prin procese de gândire diferite pentru că acele
+sisteme legale sunt total diferite.</p>
+<p>
+Mă rog, am făcut o divagație, dar este extrem de important.</p>
+<p>
+Și acum să trec la subiect. Desigur, nu știm cât de bine ar funcționa, dacă
+ar merge să le ceri oamenilor să-i plătească voluntar pe autorii și
+muzicienii care le plac. Un lucru evident este: cât de bine ar merge un
+astfel de sistem este proporțional cu numărul de oameni care participă în
+rețea, iar acel număr, știm, va crește cu un ordin de mărime în decursul
+câtorva ani. Dacă l-am încerca astăzi, ar putea eșua și asta nu ar dovedi
+nimic pentru că, dacă ar participa de zece ori pe atâția oameni, ar putea
+funcționa.</p>
+<p>
+Celălalt aspect este, noi nu avem acest sistem monetar digital; deci chiar
+nu îl putem încerca astăzi. Am putea încerca să facem ceva
+asemănător. Există servicii unde vă puteți înregistra ca să plătiți bani
+cuiva &mdash; cam ca PayPal. Dar înainte să-i puteți plăti oricui prin
+PayPal, trebuie să treceți prin multă hârțogărie și să le dați informații
+personale, iar ei colectează date despre cui îi plătiți. Puteți avea
+încredere să nu abuzeze de aceasta?</p>
+<p>
+Așadar dolarul poate nu vă descurajează, dar deranjul necesar pentru a plăti
+vă poate descuraja. Ideea sistemului este că trebuie să fie simplu ca bună
+ziua să plătești când ai chef, astfel încât să nu fie nimic care să vă
+descurajeze decât suma propriu-zisă de bani. Iar dacă aceasta este suficient
+de mică, de ce v-ar descuraja? Știm, totuși, că fanii chiar îi iubesc pe
+muzicieni și știm că au existat trupe care i-au încurajat pe fani să copieze
+și să redistribuie muzica și care au avut, și mai au, success, de exemplu
+„Grateful Dead”. Ei își câștigă ușor existența cu muzica pentru că i-au
+încurajat pe fani să o înregistreze și să copieze casetele. Nici nu și-au
+pierdut vânzările de înregistrări.</p>
+<p>
+Migrăm ușor de la era tiparului la era rețelelor de calculatoare, dar asta
+nu se întâmplă într-o zi. Oamenii încă cumpără o mulțime de discuri și
+aceasta va continua probabil mulți ani &mdash; poate la infinit. Câtă vreme
+această tendință continuă, simpla existență a copyrightului aplicat încă
+vânzărilor comerciale ale înregistrărilor ar trebui să facă o treabă la fel
+de bună ca și astăzi la a-i sprijini pe muzicieni. Desigur, aceasta nu este
+prea bine, dar cel puțin nu va fi mai rău.</p>
+<p>
+<b>DISCUȚIE</b>:</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: [Un comentariu și o întrebare despre descărcarea liberă și
+despre încercarea lui Stephen King de a-și vinde unul din romane în serie,
+prin Internet]</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Da, este interesant de știut ce a făcut și ce s-a
+întâmplat. Când am auzit prima oară despre aceasta, am fost euforic. M-am
+gândit că poate face un pas înspre o lume care nu este bazată pe încercarea
+de a ține publicul într-o strânsoare de fier. După aceea am văzut că chiar a
+scris ca să le ceară oamenilor să-l plătească. Ca să vă explic ce a făcut,
+el publica romanul în serie, în tranșe, și a spus: „dacă primesc destui
+bani, voi publica mai mult”. Dar cererea pe care a făcut-o cu greu se putea
+numi cerere. Îi intimida pe cititori. Spunea: „dacă nu plătiți, sunteți
+răi. Iar dacă sunt prea mulți răi printre voi, am să mă opresc din scris”.</p>
+<p>
+Ei bine, în mod clar nu așa faci publicul să vrea să-ți trimită
+bani. Trebuie să-i faci să te iubească, nu să se teamă de tine.</p>
+<p>
+<b>VORBITOR</b>: Detaliile erau că el cerea ca un anumit procentaj &mdash;
+nu știu procentajul exact, pe la 90% cred &mdash; din oameni să trimită o
+anumită sumă de bani, care, cred, era un dolar sau doi dolari sau undeva în
+acel ordin de mărime. Trebuia să-ți tastezi numele și adresa de email și
+alte informații ca să ajungi să o descarci, iar dacă nu se ajungea la acel
+procentaj de oameni după primul capitol, el a spus că nu va mai lansa alt
+capitol. Era foarte potrivnic publicului care descărca volumul.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Schema în care nu există copyright, dar oamenii sunt
+rugați să facă donații voluntare, nu este susceptibilă de abuz din cauză că
+oamenii vor plagia?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Nu. Nu aceasta am propus. Țineți minte, eu propun să existe
+copyright care să acopere distribuirea comercială și să se permită numai
+redistribuirea textuală necomercială. Deci oricine ar modifica documentul ca
+să pună o legătură către propriul website, în loc de o legătură către
+website-ul autorului, ar încălca în continuare copyrightul și ar putea fi
+acționați în judecată exact ca și astăzi.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Înțeleg. Deci vă imaginați o lume în care încă există
+copyright?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Da. Cum am spus, pentru acele tipuri de opere. Nu spun că
+totul trebuie să fie permis. Propun să reducem puterile copyrightului, nu să
+le abolim.</p>
+<p>
+<b>THORBURN</b>: Cred că o întrebare la care m-am gândit în tip ce vorbeai,
+Richard, și din nou în timp ce răspundeai la această întrebare, este de ce
+nu analizezi modurile în care calculatorul însuși elimină complet
+intermediarul &mdash; așa cum Stephen King a refuzat să facă &mdash; și
+poate stabili o relație personală.</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Da, se poate, și de fapt această donație voluntară este una
+dintre căi.</p>
+<p>
+<b>THORBURN</b>: Te gândești la un sistem care nu implică deloc un editor?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Bineînțeles. Sper să nu-l implice, vedeți, pentru că
+editorii îi exploatează teribil pe autori. Când îi întrebi despre aceasta pe
+reprezentanții editurilor, ei răspund „păi, da, dacă un autor sau o trupă nu
+vrea să ne folosească, nu trebuie obligați legal să o facă”. Dar, de fapt,
+ei fac tot posibilul să creeze sistemul astfel încât aceasta să nu fie
+fezabil. De exemplu, propun formate multimedia pentru copiere restricționată
+și, ca să publici în aceste formate, trebuie să treci prin marile edituri
+pentru că ei nu spun nimănui cum să publici astfel. Ei speră deci într-o
+lume unde sistemele de redare vor reda aceste formate și, ca să obții ceva
+ce poți reda pe acele sisteme, trebuie să vină prin edituri.
+Deci, în practică, cu toate că nu există o lege interzicând unui autor sau
+unui muzician să publice direct, nu va fi fezabil. Mai este și momeala de a
+te îmbogăți, poate. Ei zic „te publicăm noi și poate o să ajungi bogat ca
+Beatles-ii”. Alegeți-vă un grup foarte puternic și, desigur, doar o mică
+parte din muzicieni vor fi ca ei. Dar această perspectivă îi va atrage să
+semneze contracte care îi vor înlănțui pentru totdeauna.</p>
+<p>
+Editorii tind să nu respecte contractele cu autorii. De exemplu, contractele
+de cărți prevăd de obicei ca dacă o carte se epuizează, drepturile să revină
+la autor, iar în general editorii nu prea onorează acea clauză. Adesea
+trebuie forțați. Ei bine, ce încep să facă în zilele noastre este să
+folosească publicarea electronică drept scuză ca să spună că nu se va epuiza
+niciodată; și niciodată nu trebuie să restituie drepturile. Ideea lor este,
+când autorul nu are influență, convinge-l să semneze și, de atunci înainte,
+nu va mai avea putere; numai editorul va avea puterea.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Ar fi bine să avem licențe libere pentru diverse feluri de
+opere care să protejeze, pentru fiecare utilizator, libertatea de a le copia
+în modul potrivit pentru acel fel de operă?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN:</b> Da, oamenii lucrează la aceata. Dar pentru opere
+nefuncționale, lucrurile nu se pot substitui între ele. Să examinăm o
+lucrare funcțională, să zicem un procesor de texte. Păi, dacă cineva face un
+procesor de texte liber, îl poți folosi pe acela. Nu ai nevoie de
+procesoarele de texte nelibere. Dar nu aș spune că un cântec liber este un
+surogat pentru toate cântecele nelibere sau că un roman liber este un
+surogat pentru toate romanele nelibere. Pentru aceste tipuri de opere,
+situația este diferită. Eu cred că trebuie pur și simplu să înțelegem că
+aceste legi nu merită să fie respectate. Nu este greșit să împarți cu
+vecinul tău și, dacă cineva vă spune că nu puteți împărți cu vecinul vostru,
+nu ar trebui să-l ascultați.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Cu privire la lucrările funcționale, cum concepeți
+echilibrul între nevoia de a aboli copyrightul și nevoia unor stimulente
+economice pentru ca aceste lucrări funcționale să fie dezvoltate?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Ei bine, ce vedem este, întâi de toate, că acest stimulent
+economic este mai puțin necesar decât a presupus lumea. Uitați-vă la
+mișcarea pentru software liber unde avem peste 100.000 voluntari cu norme
+parțiale care dezvoltă software liber. Vedem și că sunt alte căi de a
+strânge bani pentru aceasta care nu se bazează pe a opri publicul să copieze
+și să modifice aceste opere.
+Aceasta este povața interesantă a mișcării pentru software liber. În afară
+de faptul că vă oferă o cale de a folosi un calculator păstrându-vă
+libertatea de a împărți și coopera cu alții, ne mai arată și că această
+supoziție negativă, că oamenii nu ar face niciodată aceste lucruri decât
+dacă li se acordă prerogative speciale de a forța lumea să-i plătească, este
+pur și simplu greșită. Multă lume va face aceste lucruri. Apoi, dacă ne
+uităm, să zicem, la scrierea de monografii care servesc de manuale în multe
+arii științifice în afara celor mai de bază, autorii nu fac bani din
+aceasta.
+Avem acum și un proiect de enciclopedie liberă care este, de fapt, un
+proiect de enciclopedie fără reclame și care face progrese. Aveam un proiect
+pentru o enciclopedie GNU, dar l-am comasat cu proiectul comercial când au
+adoptat licența noastră. În ianuarie, au comutat la Licența GNU pentru
+Documentație Liberă pentru toate articolele din enciclopedia lor. Așa că am
+spus, „să ne unim forțele cu ei și să îndemnnăm lumea să le aducă
+contribuții”. Se numește „NUPEDIA” și veți găsi o legătură către ea dacă
+vizitați http://www.gnu.org/encyclopedia. Și iată cum am extins dezvoltarea
+în comun a unei baze libere de cunoștințe utile de la software la o
+enciclopedie. Acum sunt foarte încrezător că în toate domeniile lucrărilor
+funcționale, nu avem nevoie de acel stimulent economic chiar atât încât să
+paralizăm folosirea acelor lucrări.</p>
+<p>
+<b>THORBURN</b>: Bine, dar în celelalte două categorii?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Pentru celelalte două clase de lucrări, nu știu. Nu știu
+dacă oamenii vor scrie într-o bună zi romane fără să se preocupe dacă vor
+câștiga bani cu ele. Într-o lume care va fi depășit sărăcia, gândesc că o
+vor face. Poate ce trebuie să facem ca să ajungem la acea lume lipsită de
+sărăcie este să eliminăm controlul corporațiilor asupra economiei și a
+legilor. Deci, efectiv, este o problemă de „oul sau găina”. Pe care o facem
+prima? Cum ajungem la o lume în care oamenii nu sunt ahtiați după bani,
+decât dacă eliminăm controlul companiilor? Și cum eliminăm controlul
+companiilor decât dacă &mdash; În orice caz, nu știu, dar de aceea propun
+pentru început un sistem de copyright de compromis ca o cale de a genera un
+venit pentru oamenii care scriu acele opere.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Cum credeți, concret, că s-ar implementa acest sistem de
+copyright în contextul strânsorii pe care interesele corporațiilor o au
+asupra politicienilor americani, din cauza sistemului de finanțare a
+campaniilor?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Mă depășește. Aș vrea să pot ști. Este o problemă
+extraordinar de grea. Dacă aș ști cum să rezolv această problemă, aș
+rezolva-o și nimic pe lume nu m-ar face să mă simt mai mândru.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Cum luptăm cu controlul corporațiilor? Căci când privim
+aceste sume de bani pe care corporațiile le cheltuie ca sa facă lobby la
+tribunale, este înfricoșător. Cazul DECS despre care vorbiți a costat până
+acum vreun milion și jumătate de dolari din partea apărării. Dumnezeu știe
+cât costă din partea corporațiilor. Aveți idee cum luptăm cu aceste sume
+uriașe?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Am o sugestie. Dacă ar fi să sugerez să boicotăm complet
+filmele, cred că oamenii mi-ar ignora sugestia. Ar considera-o prea
+radicală. Deci aș vrea să fac o sugestie ușor diferită care ajunge, în
+final, la aproape același rezultat, și anume, nu mergeți la un film decât
+dacă aveți un motiv substanțial să credeți că este bun. Aceasta va duce, în
+practică, la aproape același rezultat cu un boicot total al filmelor de la
+Hollywood. În rezultat este aproape identic, dar în intenție este foarte
+diferit. Am observat că multă lume merge la film pentru motive care nu au
+nimic de-a face cu cât de bun cred ei că este filmul. Deci dacă schimbați
+aceasta, dacă mergeți la un film numai dacă aveți motive să credeți că este
+bun, le veți lua o bună parte din bani.</p>
+<p>
+<b>THORBURN</b>: Un mod de a interpreta discursul de astăzi, cred, este să
+înțelegem că, oricând în societate apar tehnologii radicale și
+transformatoare, există o luptă pentru controlul lor. Noi astăzi repetăm ce
+s-a mai întâmplat în trecut. Din acest punct de vedere, nu există motive
+pentru disperare, nici chiar pesimism, despre ce va fi pe termen lung. Dar,
+pe termen scurt, încleștările pentru controlul textului și al imaginilor, al
+tuturor formelor de informație, vor fi probabil dureroase și omniprezente.
+De exemplu, ca profesor de mijloace de comunicare, accesul meu la imagini a
+fost restrâns în anii recenți într-un mod care nu era posibil înainte. Dacă
+scriu un eseu în care vreau să folosesc cadre statice, chiar și din filme,
+îmi este mult mai greu să obțin permisiunea să le folosesc, iar prețurile
+pentru a folosi acele cadre statice sunt mult mai mari &mdash; chiar și când
+demonstrez că este o cercetare intelectuală și intră în categoria „folosirii
+de bună credință”. Deci cred că, în acest moment de transformare prelungită,
+poate perspectivele pe termen lung nu sunt atât de sumbre ca ceea ce se
+întâmplă pe termen mai scurt. Dar, în orice caz, trebuie să înțelegem
+ansamblul experiențelor noastre contemporane ca pe o nouă versiune a
+încleștărilor pentru controlul resurselor tehnologice, care este un
+principiu recurent în societatea occidentală.</p>
+<p>
+Este esențial și să înțelegem că istoria tehnologiilor anterioare este și ea
+complicată. Impactul tiparului în Spania, de exemplu, este radical diferit
+de impactul lui în Anglia sau în Franța.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Unul dintre lucrurile care mă deranjează când aud discuții
+despre copyright este că adesea încep cu „vrem o schimbare la 180 de
+grade. Vrem să înlăturăm orice tip de control”. Mi se pare că o parte din
+substratul celor trei categorii care au fost sugerate este o acceptare a
+faptului că există niște înțelepciune în copyright. Unii dintre criticii
+modului în care funcționează în prezent copyrightul consideră că, de fapt,
+ar trebui să fie diminuat și să funcționeze mai degrabă ca patentele și
+mărcile înregistrate în termeni de durată. Mă întreb dacă vorbitorul nostru
+ar putea comenta această strategie.</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Sunt de acord că este o idee bună să scurtăm durata
+copyrightului. Pentru a încuraja publicarea, nu este absolut deloc nevoie să
+permitem ca un copyright să dureze până la 150 de ani, ceea ce este posibil
+sub legea curentă. Companiile susțineau că un copyright de 75 de ani pentru
+o operă făcută la comandă nu este destul pentru a permite publicarea acestei
+opere. Le provoc pe aceste companii să-și prezinte balanța contabilă
+proiectată pe 75 de ani în viitor ca să susțină acele afirmații. Ceea ce vor
+ele de fapt, este să poată extinde copyrightul pe opere vechi, ca să poată
+continua să limiteze folosirea acestora. Dar cum poți să stimulezi producția
+de opere în anii 1920 prin extinderea copyrightului astăzi, mie îmi scapă,
+în afară de situația în care au o mașină a timpului undeva. Desigur,
+într-unul din filemele lor, aveau o mașină a timpului. Poate asta le-a
+afectat gândirea.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Ați luat în considerare extinderea conceptului de
+„folosire de bună credință” și există nuanțe pe care ați vrea să ni le
+expuneți?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Ideea de a le permite tuturor copierea textuală
+necomercială a două dintre tipurile de opere ar putea fi interpretată ca o
+extindere a folosirii de bună credință. Este mai mult decât ce înseamnă
+folosirea de bună credință în prezent. Dacă ideea este că publicul renunță
+la niște libertăți ca să stimuleze progresul, atunci poți trage linia în
+diverse locuri. La ce libertăți renunță publicul și ce libertăți păstrează?</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Pentru a devia conversația pentru o secundă, în anumite
+domenii ale divertismentului avem conceptul de „prezentare publică”. De
+exemplu, copyrightul nu ne împiedică să cântăm colinde de Crăciun când este
+sezonul, dar împiedică reprezentațiile publice. Și mă întreb dacă ar fi util
+să ne gândim, în loc să extindem folosirea de bună credință la copierea
+textuală necomercială, să o extindem la ceva mai puțin de atât, dar la mai
+mult decât se înțelege în prezent prin folosire de bună credință.</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Credeam că asta ar putea fi suficient, dar apoi Napster m-a
+convins de altceva, pentru că Napster este folosit de utilizatorii săi
+pentru redistribuire textuală necomercială. Serverul Napster în sine este o
+activitate comercială, dar oamenii care adaugă documente fac asta în mod
+necomercial și ar fi putut face asta și pe propriile site-uri la fel de
+ușor. Clocotul extraordinar, interesul în Napster și folosirea lui arată că
+este foarte util. Acum sunt convins că oamenii trebuie să aibă dreptul de a
+publica copii redistribuite necomercial, textual, după orice.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: O analogie care mi-a fost sugerată recent pentru întreaga
+chestiune cu Napster a fost analogia unei biblioteci publice. Cred că mulți
+din cei care ați ascultat argumgentele despre Napster ați auzit această
+analogie. Mă întreb dacă puteți comenta despre aceasta. Apărătorii lumii
+care spune că Napster trebuie să continue și să nu i se impună restricții
+susțin cam așa: „când cineva intră într-o bibliotecă și împrumută o carte,
+nu plătește pentru ea, și ea poate fi împrumutată de zeci, de sute de ori,
+fără vreo plată în plus. De ce este Napster diferit?”</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Ei, nu este chiar același lucru. Dar trebuie să subliniez
+că editorii vor să transforme bibliotecile publice în magazine cu plata la
+fiecare folosire. Deci ei sunt împotriva bibliotecilor publice.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Aceste idei despre copyright ne pot sugera idei pentru
+chestiuni care țin de legea patentelor, cum ar fi să facem medicamente
+ieftine, nepatentate, pentru Africa?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Nu, nu au nicio legătură. Chestiunile de patente sunt
+complet diferite de chestiunile de copyright. Ideea că ar avea ceva în comun
+este una dintre consecințele nefericite care apar când folosim termenul
+„proprietate intelectuală” și încurajăm lumea să îngrămădească aceste
+chestiuni la un loc pentru că, după cum ați auzit, am vorbit despre situații
+în care prețul unei copii nu este aspectul principal. Dar care este aspectul
+principal al fabricării de medicamente contra SIDA pentru Africa? Este
+prețul, nimic altceva decât prețul.</p>
+<p>
+Acum, lucrul despre care am vorbit ia naștere pentru că tehnologia
+informației digitale îi dă fiecărui utilizator capacitatea de a face
+cópii. Ei bine, nimic nu ne dă tuturor capacitatea de a face cópii după
+medicamente. Nu am capacitatea să copiez un medicament pe care îl am. De
+fapt, nimeni nu are; nu așa se fac. Acele medicamente se produc numai în
+fabrici costisitoare și se fac în fabrici centralizate costisitoare, fie că
+sunt medicamente nepatentate sau sunt importate din SUA. Oricum, vor fi
+produse într-un număr mic de fabrici, iar întrebările sunt numai cât costă
+și dacă sunt disponibile la un preț pe care oamenii Africii și-l pot
+permite.</p>
+<p>
+Deci aceasta este o chestiune nemaipomenit de importantă, dar este o
+chestiune total diferită. Există un singur domeniu unde apar probleme de
+patente care sunt, de fapt, similare cu problema libertății de a copia și
+acesta este domeniul agriculturii. Pentru că există lucruri patentate care
+pot fi cópii, mai mult sau mai putin &mdash; anume, vietățile. Ele se
+copiază când se reproduc. Nu este neapărat o copiere exactă; genele lor se
+amestecă. Dar realitatea este că fermierii profită de milenii de această
+capacitate a vietăților pe care le cresc de a se copia pe ele
+însele. Agricultura înseamnă, în esență, să copiezi lucrurile pe care le
+crești și să le tot copiezi în fiecare an. Când varietățile de plante și de
+animale sunt patentate, când genele sunt patentate și folosite în acestea,
+rezultatul este că fermierilor li se interzice să mai facă aceasta.</p>
+<p>
+Există un fermier în Canada căruia i-a crescut pe câmp o varietate patentată
+și el a afirmat: „nu am făcut asta intenționat. Polenul a fost dus de vânt
+și vântul cu acele gene a ajuns pe cultura mea de plante”. Și i s-a spus că
+aceasta nu importă; că trebuie să le distrugă oricum. A fost un exemplu
+extrem despre cât de mult poate un guvern să ia partea unui monopol.</p>
+<p>
+Deci cred că, urmând aceleași principii pe care le aplic la copierea
+documentelor pe calculator, fermierii trebuie să aibă un drept indiscutabil
+de a-și păstra semințele și de a-și prăsi animalele. Am putea avea patente
+care să acopere companiile care operează cu semințe, dar nu și pe fermieri.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Să transformi un model într-un succes presupune mai mult
+decât licențierea. Puteți vorbi despre aceasta?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Absolut. Știți, eu nu am răspunsurile. Dar cred că o parte
+din ce este crucial pentru a produce informații libere, funcționale, este
+idealismul. Oamenii trebuie să perceapă că este important ca informația să
+fie liberă, că atunci când informația este liberă, o poți folosi pe
+deplin. Când este limitată, nu poți. Trebuie să perceapă că informația
+neliberă este o încercare de a-i diviza și de a-i ține neajutorați și
+umili. Apoi le poate veni ideea: „să cooperăm ca să producem informația pe
+care vrem să o folosim, ca să nu fie sub controlul unei persoane puternice,
+care să ne dicteze ce putem face”.</p>
+<p>
+Aceasta amplifică enorm conceptul. Deși nu știu cât de bine va funcționa în
+diverse domenii, cred că în domeniul educației, când ne uităm la manual,
+cred că știu cum se poate face. Există o mulțime de profesori pe lume,
+profesori care nu sunt la universități prestigioase &mdash; poate sunt la
+liceu; poate sunt la colegii &mdash; unde ei nu scriu și publică prea multe
+lucruri și unde nu există o cerere uriașă. Dar mulți dintre ei sunt
+deștepți. Mulți își cunosc materiile bine și ar putea scrie manuale despre o
+mulțime de materii ca să le împartă cu lumea și ar primi o apreciere
+fantastică de la lumea care va învăța după ele.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Așa am propus și eu. Dar este curios că eu cunosc istoria
+educației. Cu asta mă ocup &mdash; proiecte media educaționale
+electronice. Dar n-am putut găsi un exemplu; Știți vreun exemplu?</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b> Nu, nu știu. Am început să propun această enciclopedie și
+resursă de învățare liberă acum vreo doi ani și am crezut că va dura
+probabil un deceniu ca lucrurile să-și dea drumul. Acum deja avem o
+enciclopedie care avansează. Deci lucrurile merg mai repede decât am
+sperat. Cred că ce ne lipsește sunt câțiva oameni care să înceapă să scrie
+manuale libere. Scrieți unul despre materia voastră favorită sau o părticică
+dintr-unul. Scrieți câteva capitole și provocați lumea să scrie restul.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: De fapt căutam chiar ceva mai mult decât atât. În această
+structură este important cineva care să creeze o infrastructură la care toți
+ceilalți pot contribui. Nu s-a implementat o infrastructură de la grădiniță
+până la liceu care să acumuleze contribuții de materiale.</p>
+<p>
+Pot lua informațiile din multe locuri, dar nu sunt publicate sub licențe
+libere, așa că nu le pot folosi pentru a face un manual liber.</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: De fapt, copyrightul nu acoperă faptele. Acoperă numai
+felul în care sunt scrise. Deci poți învăța un domeniu de oriunde și să
+scrii un manual, iar dacă vrei poți face acel manual liber.</p>
+<p>
+<b>ÎNTREBARE</b>: Dar nu pot scrie de unul singur toate manualele care îi
+trebuie unui elev ca să treacă prin școală.</p>
+<p>
+<b>STALLMAN</b>: Da, este adevărat. Și nici eu nu am scris un întreg sistem
+de operare liber. Am scris câteva bucăți și am invitat alți oameni să mi se
+alăture scriind alte bucăți. Așadar, am dat un exemplu. Am spus: „eu merg în
+direcția asta. Veniți cu mine și vom ajunge undeva”. Și mi s-au alăturat
+suficienți oameni încât am ajuns undeva. Deci, dacă judecați la modul „cum
+am să termin toată treaba asta gigantică”, poate fi demoralizant. Dar cheia
+este, nu priviți așa. Gândiți-vă să faceți un pas și să înțelegeți că după
+ce ați făcut un pas, alți oameni vor face noi pași și, împreună, veți duce
+în final treaba la capăt.</p>
+<p>
+Presupunând că omenirea nu se autodistruge, munca pe care o depunem astăzi
+să producem o infrastructură educațională liberă, resursele libere de studiu
+pentru omenire, acestea vor fi folositoare cât timp există umanitatea. Dacă
+durează 20 de ani să o terminăm, ce dacă? Așadar, nu luați în considerare
+mărimea întregii lucrări. Luați în considerare bucata pe care o veți face
+voi. Aceasta le va arăta oamenilor că este fezabilă și alții vor face alte
+părți.</p>
+
+
+<hr />
+<blockquote id="fsfs"><p class="big">Această expunere a fost publicată în <a
+href="http://shop.fsf.org/product/free-software-free-society/"><cite>Free
+Software, Free Society: The Selected Essays of Richard
+M. Stallman</cite></a>.</p></blockquote>
+
+<div class="translators-notes">
+
+<!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't have notes.-->
+ </div>
+</div>
+
+<!-- for id="content", starts in the include above -->
+<!--#include virtual="/server/footer.ro.html" -->
+<div id="footer">
+<div class="unprintable">
+
+<p>Pentru întrebări generale legate de FSF și GNU, vă rugăm să scrieți la <a
+href="mailto:gnu@gnu.org">&lt;gnu@gnu.org&gt;</a>. Există și <a
+href="/contact/">alte moduri de a contacta</a> FSF. Legăturile stricate și
+alte corecturi sau sugestii pot fi trimise la <a
+href="mailto:webmasters@gnu.org">&lt;webmasters@gnu.org&gt;</a>.</p>
+
+<p>
+<!-- TRANSLATORS: Ignore the original text in this paragraph,
+ replace it with the translation of these two:
+
+ We work hard and do our best to provide accurate, good quality
+ translations. However, we are not exempt from imperfection.
+ Please send your comments and general suggestions in this regard
+ to <a href="mailto:web-translators@gnu.org">
+
+ &lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>
+
+ <p>For information on coordinating and submitting translations of
+ our web pages, see <a
+ href="/server/standards/README.translations.html">Translations
+ README</a>. -->
+Muncim din greu și facem tot ceea ce ne stă în putință să punem la
+dispoziție traduceri exacte, de o calitate bună. Cu toate acestea, nu
+suntem perfecți. Vă rugăm să ne trimiteți comentariile și sugestiile
+dvs. generale în această privință la <a
+href="mailto:web-translators@gnu.org">&lt;web-translators@gnu.org&gt;</a>.</p>
+<p>Pentru informații despre coordonarea și trimiterea de traduceri pentru
+paginile noastre, consultați <a
+href="/server/standards/README.translations.html">ghidul de traduceri</a>.</p>
+</div>
+
+<!-- Regarding copyright, in general, standalone pages (as opposed to
+ files generated as part of manuals) on the GNU web server should
+ be under CC BY-ND 3.0 US. Please do NOT change or remove this
+ without talking with the webmasters or licensing team first.
+ Please make sure the copyright date is consistent with the
+ document. For web pages, it is ok to list just the latest year the
+ document was modified, or published.
+
+ If you wish to list earlier years, that is ok too.
+ Either "2001, 2002, 2003" or "2001-2003" are ok for specifying
+ years, as long as each year in the range is in fact a copyrightable
+ year, i.e., a year in which the document was published (including
+ being publicly visible on the web or in a revision control system).
+
+ There is more detail about copyright years in the GNU Maintainers
+ Information document, www.gnu.org/prep/maintain. -->
+<p>Copyright &copy; 2001, 2007, 2008, 2012, 2014 Free Software Foundation, Inc.</p>
+
+<p>Această pagină este licențiată sub licența <a rel="license"
+href="http://creativecommons.org/licenses/by-nd/3.0/us/">Creative Commons
+Atribuire - Fără modificări 3.0 Statele Unite</a>.</p>
+
+<!--#include virtual="/server/bottom-notes.ro.html" -->
+<div class="translators-credits">
+
+<!--TRANSLATORS: Use space (SPC) as msgstr if you don't want credits.-->
+Traducere: Cătălin Frâncu <a href="mailto:
+cata@francu.com">cata@francu.com</a></div>
+
+<p class="unprintable"><!-- timestamp start -->
+Actualizat la:
+
+$Date: 2018/01/22 19:30:36 $
+
+<!-- timestamp end -->
+</p>
+</div>
+</div>
+</body>
+</html>